Geamantanul buclucas

“-Sa-ti povestesc cum dimineata zilei de azi ce se anunta a fi calma si insorita s-ar fi putut metamorfoza intr-una umbrita de nervi si nerabdare amenintand sa ne percicliteze intreg voiajul…
- Cum?”


Cu o zi in urma eu si parintii mei ,”macinati” de spasmele viitoarei calatorii, am luat o decizie ce se presupunea a fi salvatoare. Vom mai elimina una din grijile apasatoare, ce pareau a nu-i ocoli nici in concediu, si anume: achizitionarea imediata a unui geamantan de o dimensiune medie , care sa se incadreze perfect intre capacitatea celui mic si celui mare pe care le aveam deja.
Astfel ca plini de entuziasm in dimineata urmatoare , ne indreptam cu totii catre hipermarketul din zona ce avea sa ne “innoiasca” cu produsul mult dorit.
Dupa multe discutii si tagaduiri , parintii mei exasperati fiind de starea mea de nerabdare care se marea vazand cu ochii, s-au decis asupra unui geamantan chic de culoarea nisipului cu model in carouri la margini si pe langa buzunare, marca Lamontza.
“Calitativ, emblema Lamontza si pret promotional. Genial!” –mi-am zis, ranjind satisfacuta.
Dupa ce am trecut cu brio de privirile obosite ale casieritei care parca ne soptea “Mai sunteti multi? Carati-va acasa!”, ne-am vazut in fata unui nou impas.
Geamantanul cu pricina, cel ce avea sa transporte toata garderoba familiei, avea incuietoare pe baza de lacat cu cifru.
Buunn, toate bune si frumoase, ca o familie responsabila si fericita datorita noii achizitii ne-am indreptat convingator catre Garantie , ca sa i se puna stampila si sa ne convingem ca lacatul functioneaza si mai important de atat…sa aflam si cum!
Speram ca cei de la RAIONUL-INDRUMATOR sa ne stabileasca termenul garantiei cat mai repede, si sa ne ajute in vederea rezolvarii problemei ivite din pricina sistemului de incuiat. In fond aceasta le era slujba.
Adevarata controversa a luat nastere atunci cand acest sisstem pe baza de cifru s-a dovedit a fi atat de "complex si dificil", incat o gasca de 10 angajati nu au fost capabili sa elucideze misterul ce invaluia geamantanul cu bucluc.
Astfel ca, acest detaliu minor si insignifiant din punctul de vedere al lor, a reprezentat catalizatorul unei stari de nervozitate vizibile pe fata tatalui meu, amintind si personalului magazinului incompetenta de care dadeau dovada.
Numai ca din toti “curajosii", s-a trezit unul mai cu mot care s-a decis sa-l contrazica. Prost gandit! Pentru ca in urmatoarele cinci secunde urechile i-au fost “gadilate” incisiv de urmatoarea fraza, citez:”Prietene tu esti aici sa dai o mana de ajutor si sa-ti iei salariul pentru asta, sau iti castigi existenta spulberandu-mi mie binevointa?!”
Dar cocosul nostru nu se potolea...si atunci tata ajuns la capatul oricarei urme de rabdari umane s-a repezit la el sa-i modeleze chipul. Din fericire mama si cu fratele meu mai mic l-au ponderat, si i-au amintit ca se afla intr-un spatiu public, si daca intr-adevar vrea sa-l faca pe D.Impertinent sa-l doara , nu trebuie sa dea la fata ci la buzunar.
Asa ca a solicitat prezenta imediata a unui superior care sa se ocupe de el cum va stii mai bine.
Deznodamantul a adus in prim-plan returnarea pretiosului geamantan cu tot cu suma platita pe el.


“-Noroc ca ni s-au platit banii dati pe valiza , altfel nici nu vreau sa-mi imaginez descarcarea emotiva ce ar fi survenit ulterior, si din cauza careia startul plecarii in Italia ar fi fost unul ratat.
- Chiar asa…”