Constant-diametral opus

Sunt atatea lucruri pe care mi-as dori sa le pot face sau macar sa pot duce la bun sfarsit ceea ce am inceput. De pilda, acum cateva zile vorbeam cu mama despre cat de mult mi-as dori sa reincep cursurile de pictura. Buun , discutie lunga frumoasa care din cand in cand luneca usor spre morala cu mici clatinari provocate de marirea numarului de decibeli la care mi se explica. Complet descurajata si cu ideea ca sunt o persoana relativ ratata, mi-am purtat agale picioarele in dormitor. Am stat asa putin in pat , lasand ganduri precum: ”oare pe Hagi Tudose il chema asa? Sau Ana a mesterului Manole era blonda, eu cel putin asa o vad.” sa-mi inunde capul.
Deodata a inceput sa devina sacaitor asa ca am pus mana hotarator pe cartea poleita de praf de pe birou. Si mai curajoasa ca niciodata mi-am promis sa depasesc cele 30 de pagini din “Conjuratia imbecililor”-alta incercare ratata. Din pacate actul meu temerar s-a sfarsit cu un cascat adanc si somnoros desenat in coltul gurii.
“Splendid!” am zis-o cu voce tare abandonand si aeasta tentativa. Lipsita de idei , plictisita si nervoasa. Ce zi de pomina!
Prea multe lucruri nu-mi mai ramaneau de facut. Puteam sa ma conformez uitandu-ma la televizor si imaginandu-ma in rolul principal din filmul “ 10 things I hate about you”, sau puteam deschide caietul de latina sa-mi repet pt. a suta mia oara o lectie pe care nu as intelege-o nici daca m-as reincarca in Dimitrie Cantemir.
Asa ca…m-am decis. M-am lasat imbratisata de patura rosie din lana si am adormit.
Dimineata cand m-am trezit :” Hei mama ce zici daca m-as apuca de confectionat cercei…inovator ,nu?”

Si-atat.

Aseara am ajuns la ora 21:00 acasa, am mancat cornuri cu dulceata si-atat.
M-am uitat la televizor, intai la stiri, apoi la un film siropos de categorie B si-atat. Am folosit o cutie de servetele, am mancat vreo 2, 3, 4, cateva bomboane Raffaelo si-atat.
Dupa aceea m-am indreptat apasat pe holul imbibat in somn catre baie, am aprins lumina m-am spalat pe dinti, am folosit crema pentru corp pe fata, m-am maimutarit in oglinda si-atat.
Am deschis calculatorul, am vorbit cu tine, m-am enervat cand nu-mi dadeai atentie, ti-am urat "noapte buna" si "buna dimineata", si-atat.
M-am bagat in plapuma calduroasa si "parfumata cu mine" , am adormit si...atat imi mai amintesc.
Dimineata am luat-o de la capat si-atat.

Sublim sau...ridicol?!

Strada-orasul modei si al prostului gust. Zi de zi ma plimb pe strazile unui Bucuresti tot mai impregnat in kitsch. Tinere domnisoare care viseaza la cat-walkuri si adorm cu gandul la tinutele marilor creatori ai vremurilor contemporane... Le vezi mergand cu nonsalanta , traind cu iluzia stilului.

Stil- ce cuvant simplu si totusi cu ce incarcatura de sensuri. Foarte putine sunt persoanele care percep cu adevarat conotatia cuvantului "stil". Se micsoreaza simtitor numarul celor care adopta un stil propriu , exceland prin unicitate si simplitate.

Simplitate- Nu e tocmai calitatea cea mai intalnita in ziua de azi. Cu cat esti mai "incarcat" si aduci mai mult cu un pom de Craciun- ce-i drept unul superb si minutios ornat- cu atat esti mai invidiat si mai copiat. Si nu sunt de vina oamenii care il adopta ,ci cei care il promoveaza. Revistele importante de moda cu un tiraj mai mare decat numarul de scobitori fabricate intr-un deceniu, impresioneaza prin ...ei bine greu de zis! Prin ceea ce tinerii din ziua de azi ar putea numi "trend". Culori, materiale si modele prost imbinate care deranjeaza vizibil si pe un necunoscator in domeniu , dar care sunt impuse si respectate de societate. Un ghid al necunoasterii cu brevet cu tot.

Ridicol- Oare de ce zic "ridicol"? Pentru ca asa si este. Este absolut ridicol sa vezi discrepanta dintre nivelul preferintelor si cel al adoptarii. Este inadmisibil sa vezi la televizor fete abea ajunse la majorat care isi pun in cap genti in loc de caciuli sau palarii si pronunta Louis Vitton cu accent englezesc prost. Te dor ochii cand deschizi la intamplare televizorul si dai de vreo "vedeta" recent lansata imbracata cu "stil" si "bun-gust" , dar si mai tare te doare capul... atunci cand fetita ta de doar 16 ani vine si iti spune ca si-ar dori si ea sa arate ca respectiva domnisoara , si mai mult de atat iti vorbeste de limbajul modei sustinand sus si tare ca mai sus-numita vedeta l-ar avea.

Limbaj- Nu este doar un mod de a comunica verbal sau non-verbal asa cum ne spunea odinioara profesorul de limba romana , ranjind pe sub mustata. Exista o sumedenie de tipuri de limbaj , limbajul trupului, limbajul gesturilor, si poate sa vi se para anacronic... limbajul hainelor. Da...din trecut si pana azi , a existat un limbaj al tinutei vestimentare. Pe masura ce avansam in timp acesta evoca altceva.

Daca acum 200 de ani, o persoana imbracata la patru ace in al carui costum sau rochie puteai distinge cu usurinta materialul calitativ si culorile spumoase ale voalurilor iti sugera bunastare , confort si un statut social demn de luat in seama , iar cei sau cele ce se distingeau prin nou lunecau usor spre ridicol, acum exista o usoara tendinta de banalizare.

In cazul in care hainele pe care le porti sunt dintr-un material de calitate nu iesi cu nimic in evidenta , in schimb cu cat esti mai extravagant , ai accesorii cat mai sofisticate si mai ciudat asortate cu atat numarul privirilor creste.

A purta o fusta neagra conica , cu o camasa rosie in dungi si pantofi cu toc cui inseamna a purta o tinuta clasica usor banala. Daca la tinuta respectiva asortezi insa niste margele mari negre si un ceas care iese cat mai mult in evidenta , te poti considera o persoana cu stil.


Nu critic aceasta evolutie a modei, este un lucru cat se poate de firesc. Numai ca vreau sa subliniez urmatoarea idee, si pentru asta va trebui sa-l citez pe marele Alecsandri :" De la sublim la ridicol este doar un pas".