Prezentul in oglinda

Azi am trait in trecut. Am pasit spre trecut si am adulmecat lacoma parfum de trecut! Mi-am permis sa ma gandesc la trecut.


Prima zi in care e cu adevarat frig! Perfect ,mi-am zis cu gandul la puloverul verde cel nou care mergea ca o manusa pe o vreme ploioasa ca asta. Dupa ce mi-am schitat in minte mai multe toalete si am intuit involuntar si accesoriile corespunzatoare , am ales-o pe cea mai potrivita.

"Buun, nu e nici simpla nici nu se remarca prin extravaganta." Culoarea de verde "sintetic" incropea caludros albul banal al maieutului.O data stabilita tinuta , ramaneau fleacurile aferente:felul in care voi avea prins parul, rimmelul sa fie la locul lui( caci riscam sa fiu mustruluita din nou pentru depasirea "sfertului academic"), si ultimul dar nu cel din urma...parfumul. M-am indreptat chitita catre sertar sa-mi iau sticluta portocalie cu aroma dulceaga, dar in locul acesteia am facut mintal o intoarcere de 360 de grade si m-am oprit la flaconul inalt ce trona in mijlocul celorlalte briz-brizuri "de unica folosinta".Il primisem de ziua mea si emana aroma de...trecut!

Am iesit din casa cu certitudinea ca nu-mi va mai zbura gandul la tine si totusi cu o dorinta ascunsa sa nu se intample asa.

"Iti e bine? ca am senzatia ca totusi ai patit ceva!" a rasunat undeva departe un glas amical. Ma trezise partial din reverie si o uram pentru asta.Cu o expresie amorfa si un aer finut de iritare mi-am zis ca nu e corect fata de prietenele mele sa ma inchid in cutiuta imbracata in catifea rosie de dorinte, si sa nu mai ies de acolo. Tentatia era mare , ca de fiecare data...dar m-am abtinut. Cel putin asa credeam!

In Piata Amzei (locul meu favorit), m-am ciocnit cu el. Nu el propriu-zis, ci doar parfumul lui imprimat in jacheta unui amic care s-a oprit sa ne salute afisand un zambet dansat, ca de fiecare data. I-am inghitit lacoma aroma si am inchis ochii pret de cateva clipe, bantuita parca de miresme.

M-am urcat in atuobuzul timpului care mergea in trecut, si am trait in reluare. In drum spre casa am aruncat un sarut spre nicaieri si am simtit cum speranta de a te reavea era de data asta palpabila.

"Mi-e dor de trecut..." am soptit suav.