A fost o data ca niciodata ca de n-ar fi fost nu as sta acum sa povestesc, o printesa si un copil. Stiu ca textul era” o printesa si un print”, insa printul din povestea mea era copil. Un copil brunet cu ochii de taciune , cu zambet zglobiu si voce groasa. Nu din cauza varstei ci din pricina tutunului.
Mintea ii era in o mie de parti , memoria ii era mai slaba decat cea a unui batran de 80 de ani , insa zambea frumos si te facea sa razi . Era un copil , in fond si la urma urmei.
II placea sa fie in centrul atentiei si reusea de fiecare data sa o capteze. Radea la propriile lui glume si prefera guma de mestecat hubba bubba pe banda si jocurile pe consola in locul cartilor si discutiilor lungi la o cafea.
Dormea frumos si umed. “Mergea pe bicicleta” in timp ce dormea si ii intorcea spatele printesei atunci cand aceasta apuca sa doarma langa el . Stia ca nu ii place insa nu-i pasa. El era obisnuit sa doarma singur si pace.
Era insetat de cunoastere , voia sa incerce absolut tot ce era de incercat . Era ca o sugativa de noi senzatii.
Printesa insa, era total diferita fata de el . Si ea era avida de cunoastere insa in cu totul alt sens . Ei ii placea sa deprinda “noul” din carti , si o facea adesea cu toate ca bietului copil nu-I placea asta si-l plictisea” Este o activitate statica si pe mine ma plaseaza cu totul in afara ei “ –obisnuia sa-i spuna de cele mai multe ori.
Printesa nu era de o frumusete rapitoare ca-n basmele nemuritoare , insa era frumoasa cu totul . Cu calitati si defecte ,sau cel putin asa-i placea sa creada.
Glumea cu el , era isteata si stia sa faca glume la randul ei , poate chiar mai reusite decat ale lui . El stia asta si nu-l deranja , dimpotriva il stimula . Era harnica ca-n povestile lui Creanga si desteapta ca-n cele ale lui Budai Deleanu.
Ii placea sa-l tachineze pe cel mic si sa-i spuna ca de abea asteapta sa-l vada crescand . Iar el , chiar asta facea , crestea pe langa ea. Invata fara ca macar sa fie constient de asta , deprindea calitati pe care le avea insa niciodata nu si le mai pusese in valoare . Reusise de-a lungul timpului sa devina silitor , amabil , afectuos , sa se gandeasca de doua ori inainte de a spune sau a face ceva , sa-si consulte printesa de fiecare data cand se pregatea sa faca un nou pas.
Iar ea , era mandra de asta , pentru ca era doar meritul ei . Ea se inhamase la un drum dificil insa se inarmase cu sufcienta rabdare si dragalasenie ca sa poata transforma dintr-un copil nepasator , obraznic si neastamparat , un print…
Mintea ii era in o mie de parti , memoria ii era mai slaba decat cea a unui batran de 80 de ani , insa zambea frumos si te facea sa razi . Era un copil , in fond si la urma urmei.
II placea sa fie in centrul atentiei si reusea de fiecare data sa o capteze. Radea la propriile lui glume si prefera guma de mestecat hubba bubba pe banda si jocurile pe consola in locul cartilor si discutiilor lungi la o cafea.
Dormea frumos si umed. “Mergea pe bicicleta” in timp ce dormea si ii intorcea spatele printesei atunci cand aceasta apuca sa doarma langa el . Stia ca nu ii place insa nu-i pasa. El era obisnuit sa doarma singur si pace.
Era insetat de cunoastere , voia sa incerce absolut tot ce era de incercat . Era ca o sugativa de noi senzatii.
Printesa insa, era total diferita fata de el . Si ea era avida de cunoastere insa in cu totul alt sens . Ei ii placea sa deprinda “noul” din carti , si o facea adesea cu toate ca bietului copil nu-I placea asta si-l plictisea” Este o activitate statica si pe mine ma plaseaza cu totul in afara ei “ –obisnuia sa-i spuna de cele mai multe ori.
Printesa nu era de o frumusete rapitoare ca-n basmele nemuritoare , insa era frumoasa cu totul . Cu calitati si defecte ,sau cel putin asa-i placea sa creada.
Glumea cu el , era isteata si stia sa faca glume la randul ei , poate chiar mai reusite decat ale lui . El stia asta si nu-l deranja , dimpotriva il stimula . Era harnica ca-n povestile lui Creanga si desteapta ca-n cele ale lui Budai Deleanu.
Ii placea sa-l tachineze pe cel mic si sa-i spuna ca de abea asteapta sa-l vada crescand . Iar el , chiar asta facea , crestea pe langa ea. Invata fara ca macar sa fie constient de asta , deprindea calitati pe care le avea insa niciodata nu si le mai pusese in valoare . Reusise de-a lungul timpului sa devina silitor , amabil , afectuos , sa se gandeasca de doua ori inainte de a spune sau a face ceva , sa-si consulte printesa de fiecare data cand se pregatea sa faca un nou pas.
Iar ea , era mandra de asta , pentru ca era doar meritul ei . Ea se inhamase la un drum dificil insa se inarmase cu sufcienta rabdare si dragalasenie ca sa poata transforma dintr-un copil nepasator , obraznic si neastamparat , un print…
