Retrospectiva

In ultimele zile petrecute in fata televizorului , m-am delectat cu retrospective ale vremii, economiei , catastrofelor si evenimentelor politice ale anului 2007. Toate spuse cu calmul si zambetul fals al prezentatoarei novice.
Astfel ca, m-am gandit sa astern pe foaie, sau mai bine zis sa tastez in word, o retrospectiva proprie a intamplarilor importante, din anul 2007.
Iata , asadar, cum ar arata o astfel de lista , ordonata si adanc gandita, bineinteles:
*Un sarut nevinovat, care a tras dupa sine consecinte nebanuite de mine pe atunci
*Implinirea varstei de 16 ani in februarie , care pe cat m-a bucurat pe atat m-a posomorat, motivele sunt inca oculte chiar si pentru mine
*Doi prieteni au plecat , pur si simplu...
*In luna florilor, in a 16-a zi , am intalnit in sfarsit o presoana care sa ma sprijine , sa ma inteleaga, sa-mi accepte toanele , si sa ma iubeasca in cel mai frumos mod posibil
*Au urmat doua luni de banuieli , sentimente care mergeau in contradictoriu cu constiinta mea, dar care spre fericirea si linistea mea , s-au potolit intr-un final
* Am apucat sa vad Roma, capitala limbii cantate, a gladiatorilor neinfricati si a pizzei ce se invarte pe degete precum o sfarleaza
* A urmat o perioada buna la scoala, unde spre bafta mea am "incasat" note bune , de care sunt foarte mandra
*Dupa sase ani de rugaminti fierbinti adresate parintilor mei , am primit un ghemotoc de blana gri , motanul meu
* Craciunul mi-a adus ca in fiecare an , calm , pace , prietenii alaturi si sanatate, multumita Lui Dumnezeu

Concluzionand, inchei acest "tratat" cu un suras pe buze , cu multumire interioara si cu sperante spre un an mai bun.

Felatie de cinci zile.

Madrid. anii '85.

Plajele brune ale Madridului erau presarate cu rasete joviale, ce se impleteau placut cu sunetul valurilor, intr-o simfonie de august tardiv. Corpurile zidite in nisip cautau lacom lumina soarelui palid.
Captiva intr-un astfel de peisaj , te-am cunoscut.
Mai tii minte? Mi-ai stalcit numele , cerandu-ti scuze de o mie de ori. Nu m-a deranjat niciodata ca mi-ai zis Dalila, in loc de Dalia. Pacat ca nu ai fost Samson, sau poate nu ai vrut sa fii...
Am petrecut cinci zile, dintre care te-am cunoscut cu adevarat doar doua.
Imi amintesc expresiile fetei tale cand ma vedeai schimbandu-mi costumul de baie de una , sau de doua ori pe zi? nici nu-mi mai amintesc.Purtam negru, dadeai aprobator din cap si-ti petreceai limba peste buze, confirmandu-mi astfel ca-ti place teribil. Cand il luam pe cel rosu cu buline albe , incercai sa-ti scoti camasa printr-un suras indoielnic si un " Mda. nu e rau.Se poarta!".
Erai comic atunci cand te imbufnai, dar aveam grija de fiecare data sa-ti potolesc firea si sa-ti ard simturile intr-un "lipicios" pe nas. Asa iti placea tie , sa te simti nu iubit, ci ocrotit.
Mi-ai luat inghetata de lamaie si in loc sa ma lasi sa o mananc , m-ai uns pe spate cu ea. Era al naibii de bine!
Ti-ai tras-o cu mine cu ochii inchisi si cu pumnul plin de nisip. Dintii ii strangeai atat de tare incat mi se facea mie teama sa nu se toceasca. Nu de alta, dar aveai dantura frumoasa!
Ne trezeam dimineata goi pe plaja, zambind tamp unul la celalat , si ne infasuram in prosoape precum romanii.
Apoi imi luai gogosi , tot timpul decupate in interior, cele in forma de roata, cu glazura de visine. Imi placea ca imi retineai gusturile. Imi parea rau insa ,ca eu nu reuseam asta niciodata! Acum nu-mi mai pare...
Erai frumos , sunt sigura ca ai ramas la fel. Sper totusi , ca ai renuntat la gramul acela de mitocanie de care ma tot impiedicam . Cand am plecat mai stii ce mi-ai soptit...?
"A fost ca o felatie...una de cinci zile."

Nu iar, din nou...

Tablouri pierdute pe străzile micului Paris. Femei de o eleganţă desăvîrşită lăsându-se cucerite de bărbaţii pe ale căror carţi de vizită stă cusut titlul de gentleman. Parfum de epocă alunecă pe străzile pavate si înşelătoare ale Bucureştiului apus.
Protipendada semi-franţuzită circulă nonşalant, fredonând bonjour-uri ici-colo.
Fustele până la genunchi, în culori vesele , şi de o formă conică, lasă la vedere atât cât trebuie. Genunchii fetelor iţi fac cu ochiul obraznic pe sub banda în dungi sau din catifea a fustei, iar şoldurile lunecă lasciv, creeându-ţi în faţa ochilor un adevărat scenariu satirico-erotic.
Gloria este blondă cu bucle uşor răzvratite in vârful părului lung şi ars de soare. Când trece pe stradă , se imbracă în straie de magnet. Privirile ascuţite şi agere precum cele ale unui ac, ale barbaţilor işi caută loc pe corpul ei.
Celelalte fete o apostrofează răutacios. Că doar e de cand lumea să critici mai degrabă decât sa inţelegi. Probabil te intrebi ce e de inţeles aici? Păi, frumuseţea este efemeră, prin urmare trebuie surprinsă si inţeleasă la timp, până nu e prea târziu. Ochii trebuie şi ei hraniţi cu frumos ca toată materia, de altfel. Astfel că îi putem inţelege perfect pe bărbaţii clocotind, care işi trăgeau gulerul intr-o parte , inghiţeau în sec, şi o mâncau din priviri.
Gloria zâmbea , incuviinţând de fiecare dată si mulţumind în sinea ei fiecărui bărbat, pentru fiecare compliment împărtaşit din priviri.
“ Ionuţ- brutarul: hmm,m-a sărutat doar pe buze, dar are mâini frumoase şi glas pătrunzător…poate mai scot o intâlnire.
Dom’ George: 35 de ani , văduv, veşnic “moale” şi la propriu şi la figurat. Nici gând!
Andrei: prea mic, că altfel…
Şi…Lari: ei bine mi-e şi teama să mă gândesc la el, e capabil să-mi sustragă vreun gând necugetat si să mi-l lipească pe buze, topindu-l intr-un sarut.Plus e prea obraznic, nu m-aş uita la el nici dacă…”
“Neaţa’ Gloria, iar te gândeai la mine?”

Eu si cu tine. Noi doua.

Colturile camerei de la mansarda erau impregnate in miros unsuros si vechi. Am cerut sa fiu putin lasata singura , chipurile pentru a analiza indeaproape daca e suficient de buna camera si merge in conformitate cu cerintele mele. Slava Cerului tanti Lidia era o femeie intelegatoare!
O data cu inchiderea clantei se inchidea si poarta mea spre realitate.
Ma gaseam in mijlocul unei camere pe care o vazusem de atatea ori , in ai carei pereti stateau atarnate glasuri de fetite, glume si particule pierdute de rasete. Un puzzle pe care l-as fi putut rezolva si cu ochii inchisi.
Mobila era schimbata , perdelele si usa pe a carei suprafata fusesera candva desenate manute de copila( pariez ca tanti Lidia nu stia asta) fusesera sterse de vreme. Anii maturasera in calea lor un vraf de fotografii, de amintiri, de secrete si de voci.
Camera semi-obscura unde candva cele doua fetite scriau , radeau de fetele caraghioase ale colegilor, unde se pregateau pentru o “zi de plaja in curte”. Oglinda era singurul martor ramas in viata , suprafata lucioasa si vesnic curata pastra siluetele celor doua copile, mutritele si lacrimile.
Tanti Lidia nu cunostea aceste amanunte , de abea daca si eu mi le puteam aminti. Debitul imaginatiei mele depasise orice limita…simteam cu maini imaginare ma trag violent inspre trecut. Atunci usa s-a deschis …si eu am murmurat:” Nu imi convine pretul. Va multumesc pentru amabilitate dar cred ca am sa mai caut. O zi buna!”