Si te uitai la mine, ca si cum nu m-ai mai fi vazut demult…poate ca asa era! Eu insa te cunosteam, iti mai vazusem fata in asternuturile din satin rosu. Ochii de carbune imi contemplau silueta si incercau sa dea inteles unor amintiri vagi.
Doar zambetul fatidic mi l-am mai amintit…si sticlirea joviala atunci cand te lasam sa te imbeti cu aroma mea. Realitati nimfice imi trepidau in fata…sunete inchise imi zgariau urechea umezita de limba al carei glas imi trezea amintiri obscure.Cata durere si umilinta puteam inghiti…mediul murdar in care ma aflam si miscarile tale iuti si nestapanite se desenau in fata mea ca intr-un tablou in al carui peisaj nu ma regaseam.
Atunci cand ai terminat ceea ce ai fi vrut sa incepi cu multi ani in urma , cand in sfarsit in pretioasa ta agenda se afla trecut si numele meu mi-ai raspuns cu un ton ironic si rece: “ Nu m-as fii asteptat sa primesc atat de greu un lucru atat de usor de obtinut!”
Mi-ai dat exact cat ti-am cerut , si ai imprastiat parfumul victoriei atunci cand ai inchis usa.
duminică, 19 august 2007
Dictionarul din alcov
Publicat de
Luli
la
05:05
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu