Sambatocalmant

Sambata este cea mai frumoasa zi a weekendului.Susutin hotarat ca weekendul este defapt compus doar din ziua de sambata. Contrar conceptelor religioase, Duminica pentru mine este pseudo-Luni, este ziua pregatitoare noului inceput de saptamana. Este ziua care se ia de mana cu Luni si-i sopteste ca azi nu o va suna un inger nebun , nici macar sedat.
En fin, cum spuneam , sambata ai libertatea de a alege. Te poti duce lejer sa dormi la ora 4 dimineata pentru ca ai certitudina ca a doua zi este tot weekend.
Sambata iti permiti sa golesti "ciorapul" doldora de banuti stransi cu migala , in "mall-ul" colorat si parfumat cu iz oriental de pe Lipscani. De cum intri in pravalioara pictata in nuante de rosu carmin , stacojiu si galben fluorescent ii iubesti involuntar esarfele lungi agatate de tavan , cu rolul de a te introduce in atmosfera locului.
Tot sambata , pot merge sa dorm acasa la Dragos. Imi place sa ma trezesc dimineata cu capul pe mana lui si cu respiratia-i grea ce-mi pompeaza parca , ceafa. Cu el mananc pranzul dimineata si cina la pranz. Micul dejun il luam...in pat! Putem sta sa radem , sa ne jucam ca doi copii , sau sa iesim noaptea afara in parc , langa lac...pentru ca e sambata.
Ador inghetata de lamaie, are un gust racoritor ce-mi inspira vacanta. Vacanta este un lux pe care din pacate nu mi-l pot permite prea des in decursul anului scolar, totusi exista sfarsit de saptamana, cu precadere sambata.
Sambata , te sarut mai pasional decat o fac in restul saptamanii. Pentru ca imi permit sa ma las tapetata de alte sute de pupicuri naive din partea ta . The time is by my side.
Jur ca sambata am chef si de gatit, si paradoxal orice ciudatenie as incerca iese ...comestibil!
Sambata o inchei tot timpul tanjind dupa sambata viitoare , cu certitudinea ca si sambata voi face acelasi lucru la exact aceeasi ora...12:00.

Nemuritor sau...?!

O nebunie de sensuri si sentimente piloteaza acelasi psihic bolnav. Ori de cate ori il privesc , il vad literalmente in oglinda. Mi-e teama sa-i intalnesc privirea posaca si dezbracata de inhibitii sau reguli. Surprinzator , tace mereu. Ii vbesc ore in sir , exclamand autoritara si iritata de tacerea lui, tipand frenetic atunci cand isi muta nepasator privirea dintr-un colt in altul al camerei.
"Ma asculti macar?! Eu ma straduiesc sa-ti explic ca ceva pur si simplu nu mai merge, si stii prea bine ca m-am consumat pentru tine , pentru noi , sa ne fie bine . Pentru numele lui Dumnezeu , de ce taci? Loveste-ma cu vorbe grele , cum obisnuiesti adesea sa o faci , chinuie-mi imaginatia povestindu-mi intalnirile tale cu diverse pipite, smulge-mi simturile si conecteaza-le la zambetul tau..."

Am trantit nervoasa usa in urma mea, lasandu-l acolo, lancezind pe patul imbibat in portocala parfumata. A fost ultima data...pentru ca usa nu avea sa se mai tranteasca niciodata in frenezia unui sarut de al meu, si fruntea-ti poleita vag cu pistrui nu va mai fi niciodata mangaiata de mine.

Shhhht!

Un secret... Aseară I. m-a întrebat dacă pot să-i ţin un secret. Am dat aprobator din cap si am ascultat-o calma ,inganand “ihi”-uri din cand in cand. Dupa ce s-a terminat cafeaua si tigarea , a plecat. In timp ce inchideam usa in urma ei ma intrebam in minte” oare toti pot sa tina secrete?”. Secretul pastrarii unui secret nu are o reteta standard. Unii pot sa asculte dezvaluirile pritenilor, apropiatilor, sa le inteleaga pe moment , dar sa le impartaseasca si altora cu buna stiinta. Altii tac chitic , pana cand secretul “expira” si nu mai este un secret.
Secretul naste mistere , tainele dau nastere secretelor si toate laolalta graviteaza intr-un univers enigmatic propriu.
Un barbat nu va stii niciodata care este secretul culorii parului sotiei lui , sau de ce in fiecare dimineata se trezeste mai proaspata si mai aranjata decat el.
Mama nu va stii care este secretul unui chiul bine gandit , cum nici eu nu reusesc sa deslusesc cum mama ne poate purta de grija tuturor fara sa oboseasca.
Aceastea sunt tainele vietii cotidine, ne inconjoara dar putini dintre noi se intereseaza de ele.
Apoi sunt secretele “de a 8-a” , cand cele mai bune prietene isi impartasesc una celeilalte gandurile si framantarile. Unele din ele raman secrete altele nu.
Secretele cele mai frumoase raman insa surprizele. E placut sa stii ca el/ei/ea stiu despre ce e vba , numai tu nu , dar nici nu-ti doresti sa aflii decat la momentul oportun.
“Vine Mosul la noapte mama!” strigam adesea cand eram de-o schioapa in Ajunul Craciunului. Surpriza era incantatoare ca si asteptarea acesteiea.
Reflectarile mele nu se opresc insa aici, daca ma gandesc mai in profunzimea situatiei , constat ca suntem un mister noi insine. Simpla prezenta a unei persoane reprezinta un secret cunoscut doar de ea.
Natura sopteste secrete celor ce pleaca urechea la ele. Aceia le transmit mai departe, si gama valorilor morale si a sentimentelor se dezvolta treptat ca si misterul ce le invaluie.
Aud ceva...Lumina de ceara a lunii imi deseneaza fata obosita si-mi sopteste blajin…” Dormi…e tarziu!”. Shhhht, nu mai spun la nimeni.

Visina turbata

Intr-o dimineata ,ceasul al carui minutar inghite clipele precum eu trufele, m-a gasit cu genele intre-lipite. Cand am crapat ochii , o patura visiniu- satinat mi-a invelit irisul mahmur.Soarele visiniu de toamna lovea nervos peretii albi ai camerei mele. Mi-am purtat talpile calde si amortite inca, pe gresia rece si mi-am croit anevoios drum pana in baie. Acolo am facut cunostinta cu pasta de dinti si cu periuta visnie imbibata in miros mentolat. Apa fierbinte ce navalea in chiuveta imi crosetase incretituri la degete , iar oglinda semi-aburita imi dezvaluia sa zicem... o imagine pe care nu as fi vrut sa o revad prea curand.
In frenezia matinala , am insfacat portofelul crem cu cusaturi visnii care a "vomitat" in poala mea rimelul, fondul de ten si blushul de culoarea visinii putrede. Mi-am captusit lacoma fata cu produsele minune, dupa care m-am indreptat spre bucatarie.
Acolo am lasat cateva firimituri pe fata de masa de la un corn uscat (nu mai stiu daca era uitat de mine sau prea vechi si nu imi ingaduisem luxul de a-l arunca) , si am baut cafea visinie cu aroma de visine.
Rochia neagra cu bretele subtiri din ata si cu volane din dantela visinie a pus capac unei dimineti cu siguranta visinii.

Verde suvitat

Umblam fericita printre rafturile colorate din magazin, ascultand in departare vocea chinuita a "doamnei cu anunturile de la raioane". Mirosul de hartie nou-nouta imi inunda narile, trageam aer adanc in piept , prizand parca copertile si foile nemazgalite inca.
Cu lista intocmita acasa , am inceput sa colind absolut incantata coridoarele tapate cu pixuri, cartoane,culori si sine metalice. Cosul mergator "inghitea" pe rand caiete dictando, coli colorate, pixuri cu gel , radiere cu aroma de mar verde si mape cu ursuletul Winnie.
Ca un ultim omagiu adus deschiderii noului sezon toamna-vara de hibernat pe banci, am adaugat generoasei liste de cumparaturi si o esarfa de culoarea boabei de cafea cu iscalituri de verde crud.
Dupa ce am flirtat obraznic cu raspunzatorul de la raionul cu dulciuri , si am facut schimburi cochete de priviri cu un tip inalt si bine facut ce proba un sacou kaki, m-am indreptat catre sirul indian ce vroia sa fie "coada".
Am schitat 2 "pardon-uri" si un "multumesc frumos" , si am asteptat sa-mi vina randul la plata in vreme ce-mi plimbam privirea pe o revista din luna trecuta.
Fiind foarte captivata de ceea ce citeam si notand fugitiv expresii si cuvinte care imi faceau cu ochiul , aproape ca nu am auzit vocea blajina ce-mi soptea de peste umar. Un suras ascuns dupa o suvita castanie imi explica pe un ton afabil ca stau degeaba la randul asta pentru tocmai se inchisese casa de marcaj.
Bineinteles ca in alte circumstante la auzul acestei vesti m-as fi innegrit de furie si as fi boscorodit personalul printre dinti , dar acum aproape ca nu-mi mai pasa ceea ce mi se zicea. Privirea imbibata in verde marin ce se ascundea timid dupa suvitele castanii nefinisate, imi acaparase toata atentia , dandu-i frazei un inteles as putea spune...chiar romantic!
L-am ascultat vrajita si mi-am mutat teleghidat cosul la un alt rand, timp in care ma rugam fierbinte sa-mi ceara numarul de telefon.
Carucioarele doldora de produse din fata mea avansau simtitor, si minunea inca nu se intocmise. Incepusem sa-mi pierd orice umbra de speranta cand in fata mea mai era un singur client.
Am intins lipsita de vlaga suma ceruta de casierita rotofeie cu pistrui, si am aruncat "bonul la metru" peste pungile electrizate.
Cand am vrut sa ies din magazin , "tinta" s-a apropiat tiptil de mine, si ca si data trecuta mi-a soptit timid :" Eu sunt Razvan.Locuiesc la 2 blocuri de tine si nu lucrez in magazinul asta. Te urmaresc de cand m-am mutat acolo si am aflat acum cateva zile ca obsesia mea pt tine e iubire. Numarul de telefon nu ti-l cer pt simplul motiv ca-l am deja. In schimb pot sa te scot la o cafea?"