joi, 27 martie 2008

The highway to heaven

“Maine as vrea sa ne vedem.[ Pauza]. Daca se poate.[ Pauza]. Te rog sa nu uiti...[Pauza-Sunet intrerupt-Pauza] Pa.”

Am strans intr-o punga nici prea mare nici prea mica, nici prea urata nici prea frumoasa, lucrurile tale. Am legat punga intr-un zambet fad si am trantit-o in portbagajul doldora de scule si pungi uzate de pe vremea cand obisnuiam sa facem cumparaturile impreuna.
Volanul imi zambea precum un deschizator de drumuri catre nicaieri…
“Ce frumos a sunat fraza asta: Catre nicaieri! hmm…”
O cheie, doua chei, gata am pornit! Soarele zgarcit de februarie desena cercuri pe parbrizul meu odinioara curat. Iar ultimii fulgi de nea imbracau capota intr-un soi de mantie argintie. Pe scaunul din dreapta mea zaceau in stare letargica o cutie de bomboane de la Dragobetele trecute , un caiet satul de numere de telefon ale unor persoane pe care nici el si culmea nici eu nu le cunoastem, si aparatul de fotografiat.
Aparat gri metalizat, minuscul comparativ cu capacitatea sa , care inghitise miliarde de pixeli din noi doi. Dublu delete, gata am sters si ultimele dovezi ale unei relatii demult apuse.
Spre ce priveam acum?! Nici eu nu stiu , spre capatul unei autostrazi pavate , fara gunoaie pe margine si fara prostituate blonde. Capatul unei autostrazi recent construite , gandita de un inginer tanar al carui plan era mai maret decat insusi planul meu.
Zambeam deliberat reconstituind filmul unei adolescente fudule , rautacioase si cu simtul umorului uneori prea acid pentru ceilalti. Zambeam pentru ca din fata aia nu ramasese decat forma ochilor si culoarea parului. Nici macar buzele nu se mai unduiau la fel cand mi se ivea un suras in coltul gurii.
Gandurile imi patinau pe acorduri de blues si femeia din oglinda retrovizoare era mai mult decat se asteptase Alina.
Ma intorceam in timp sau ma indreptam spre viitor? Cineva ar spune ca ma indreptam catre locul unde ambele se intalneau. Acolo unde nebunia a fost cu mult timp in urma legalizata si unde isteria si pasiunea sunt surori de mama , unde dorgurile nu se cumpara, se simt.
Si acum multimea ar zice :” You’re on the highway to hell” Iar eu as raspunde:”Welcome to the jungle, we’ve got fun and games…”


“Oficiul postal nr. 89. [Pauza] Acolo vei gasi punga.[Pauza] Zambetul l-am pastrat eu.[Punct].