Mahmureala

Am patruns in impenetrabila camera a mintii umane. Milioane de dosare impregnate cu parfum de trecut , prezent si viitor. Cadrul auster ,de domeniul fanasticului in care ma aflam imi zgaria incisiv retina. Subconstentiul meu lucra febril si cu toate astea eu in ca nu constentizam unde ma aflu.
Intrebari precum “Am lesinat?” sau “Am murit” imi inundau involuntar gandirea.Ma aflam intr-una din situatiile acelea cand te desprinzi de corp si te vezi proiectata undeva in afara spatiului unde se desfasoara actiunea.
Mi-am facut curaj si am decis sa inaintez. Peretii sau laturile acelei forme geometrice nedefinite , spun nedefinita pt. ca se pare ca cei 7 ani petrecuti printre zidurile opace ale geometriei si desenelor la milimetru nu ma ajutau deloc, erau tapetati cu imagini fantomatice imbibate cu non-sens. Sunete stinse, soptite urlat ma pandeau pe la colturile incetosate ale “incaperii”. Nu-mi dadeam inca seama daca plutesc sau pasesc adanc intr-un strat de praf cimentat.
Pigmentii de lumina laptoasa mi-au dezvaluit privirii un inel de oglinzi mari , in mijlocul carora paradoxal ma aflam. Nu ma intrebati cum am ajuns acolo, sau prin ce mijloc abracadabrant mi-am regasit “eul” in fata acelor 6 suprafete glaciale. Deodata fiecare oglinda a inceput sa capete nuante de acaju inchis cu miros de coniac, debordand energie statica.
Am inchis ochii , si am scuturat puternic din cap. Brusc oglinzile s-au dezbracat de milioane de bucati argintii, datorita numarului mare de decibeli la care au fost rostite urmatoarele:
” Asta iti mai trebuia acum. Beata nu te mai vazusem , in rest le facusesi pe toate”.

“A…da.” Inca aveam aroma dulceaga a coniacului tivita pe interiorul narilor si la rascrucea buzelor uscate. Atunci am realizat cu stupoare ca cele 6 pahare de coniac servite cu lacomia aseara imi dadusera starea de beatitudine ce pusese stapanire pe mine acum cateva minute…sau ore, sau zile in urma.
“Perfect!”mi-am zis. “Sunt mahmura!”…