Constant-diametral opus

Sunt atatea lucruri pe care mi-as dori sa le pot face sau macar sa pot duce la bun sfarsit ceea ce am inceput. De pilda, acum cateva zile vorbeam cu mama despre cat de mult mi-as dori sa reincep cursurile de pictura. Buun , discutie lunga frumoasa care din cand in cand luneca usor spre morala cu mici clatinari provocate de marirea numarului de decibeli la care mi se explica. Complet descurajata si cu ideea ca sunt o persoana relativ ratata, mi-am purtat agale picioarele in dormitor. Am stat asa putin in pat , lasand ganduri precum: ”oare pe Hagi Tudose il chema asa? Sau Ana a mesterului Manole era blonda, eu cel putin asa o vad.” sa-mi inunde capul.
Deodata a inceput sa devina sacaitor asa ca am pus mana hotarator pe cartea poleita de praf de pe birou. Si mai curajoasa ca niciodata mi-am promis sa depasesc cele 30 de pagini din “Conjuratia imbecililor”-alta incercare ratata. Din pacate actul meu temerar s-a sfarsit cu un cascat adanc si somnoros desenat in coltul gurii.
“Splendid!” am zis-o cu voce tare abandonand si aeasta tentativa. Lipsita de idei , plictisita si nervoasa. Ce zi de pomina!
Prea multe lucruri nu-mi mai ramaneau de facut. Puteam sa ma conformez uitandu-ma la televizor si imaginandu-ma in rolul principal din filmul “ 10 things I hate about you”, sau puteam deschide caietul de latina sa-mi repet pt. a suta mia oara o lectie pe care nu as intelege-o nici daca m-as reincarca in Dimitrie Cantemir.
Asa ca…m-am decis. M-am lasat imbratisata de patura rosie din lana si am adormit.
Dimineata cand m-am trezit :” Hei mama ce zici daca m-as apuca de confectionat cercei…inovator ,nu?”

Si-atat.

Aseara am ajuns la ora 21:00 acasa, am mancat cornuri cu dulceata si-atat.
M-am uitat la televizor, intai la stiri, apoi la un film siropos de categorie B si-atat. Am folosit o cutie de servetele, am mancat vreo 2, 3, 4, cateva bomboane Raffaelo si-atat.
Dupa aceea m-am indreptat apasat pe holul imbibat in somn catre baie, am aprins lumina m-am spalat pe dinti, am folosit crema pentru corp pe fata, m-am maimutarit in oglinda si-atat.
Am deschis calculatorul, am vorbit cu tine, m-am enervat cand nu-mi dadeai atentie, ti-am urat "noapte buna" si "buna dimineata", si-atat.
M-am bagat in plapuma calduroasa si "parfumata cu mine" , am adormit si...atat imi mai amintesc.
Dimineata am luat-o de la capat si-atat.

Sublim sau...ridicol?!

Strada-orasul modei si al prostului gust. Zi de zi ma plimb pe strazile unui Bucuresti tot mai impregnat in kitsch. Tinere domnisoare care viseaza la cat-walkuri si adorm cu gandul la tinutele marilor creatori ai vremurilor contemporane... Le vezi mergand cu nonsalanta , traind cu iluzia stilului.

Stil- ce cuvant simplu si totusi cu ce incarcatura de sensuri. Foarte putine sunt persoanele care percep cu adevarat conotatia cuvantului "stil". Se micsoreaza simtitor numarul celor care adopta un stil propriu , exceland prin unicitate si simplitate.

Simplitate- Nu e tocmai calitatea cea mai intalnita in ziua de azi. Cu cat esti mai "incarcat" si aduci mai mult cu un pom de Craciun- ce-i drept unul superb si minutios ornat- cu atat esti mai invidiat si mai copiat. Si nu sunt de vina oamenii care il adopta ,ci cei care il promoveaza. Revistele importante de moda cu un tiraj mai mare decat numarul de scobitori fabricate intr-un deceniu, impresioneaza prin ...ei bine greu de zis! Prin ceea ce tinerii din ziua de azi ar putea numi "trend". Culori, materiale si modele prost imbinate care deranjeaza vizibil si pe un necunoscator in domeniu , dar care sunt impuse si respectate de societate. Un ghid al necunoasterii cu brevet cu tot.

Ridicol- Oare de ce zic "ridicol"? Pentru ca asa si este. Este absolut ridicol sa vezi discrepanta dintre nivelul preferintelor si cel al adoptarii. Este inadmisibil sa vezi la televizor fete abea ajunse la majorat care isi pun in cap genti in loc de caciuli sau palarii si pronunta Louis Vitton cu accent englezesc prost. Te dor ochii cand deschizi la intamplare televizorul si dai de vreo "vedeta" recent lansata imbracata cu "stil" si "bun-gust" , dar si mai tare te doare capul... atunci cand fetita ta de doar 16 ani vine si iti spune ca si-ar dori si ea sa arate ca respectiva domnisoara , si mai mult de atat iti vorbeste de limbajul modei sustinand sus si tare ca mai sus-numita vedeta l-ar avea.

Limbaj- Nu este doar un mod de a comunica verbal sau non-verbal asa cum ne spunea odinioara profesorul de limba romana , ranjind pe sub mustata. Exista o sumedenie de tipuri de limbaj , limbajul trupului, limbajul gesturilor, si poate sa vi se para anacronic... limbajul hainelor. Da...din trecut si pana azi , a existat un limbaj al tinutei vestimentare. Pe masura ce avansam in timp acesta evoca altceva.

Daca acum 200 de ani, o persoana imbracata la patru ace in al carui costum sau rochie puteai distinge cu usurinta materialul calitativ si culorile spumoase ale voalurilor iti sugera bunastare , confort si un statut social demn de luat in seama , iar cei sau cele ce se distingeau prin nou lunecau usor spre ridicol, acum exista o usoara tendinta de banalizare.

In cazul in care hainele pe care le porti sunt dintr-un material de calitate nu iesi cu nimic in evidenta , in schimb cu cat esti mai extravagant , ai accesorii cat mai sofisticate si mai ciudat asortate cu atat numarul privirilor creste.

A purta o fusta neagra conica , cu o camasa rosie in dungi si pantofi cu toc cui inseamna a purta o tinuta clasica usor banala. Daca la tinuta respectiva asortezi insa niste margele mari negre si un ceas care iese cat mai mult in evidenta , te poti considera o persoana cu stil.


Nu critic aceasta evolutie a modei, este un lucru cat se poate de firesc. Numai ca vreau sa subliniez urmatoarea idee, si pentru asta va trebui sa-l citez pe marele Alecsandri :" De la sublim la ridicol este doar un pas".

Sambatocalmant

Sambata este cea mai frumoasa zi a weekendului.Susutin hotarat ca weekendul este defapt compus doar din ziua de sambata. Contrar conceptelor religioase, Duminica pentru mine este pseudo-Luni, este ziua pregatitoare noului inceput de saptamana. Este ziua care se ia de mana cu Luni si-i sopteste ca azi nu o va suna un inger nebun , nici macar sedat.
En fin, cum spuneam , sambata ai libertatea de a alege. Te poti duce lejer sa dormi la ora 4 dimineata pentru ca ai certitudina ca a doua zi este tot weekend.
Sambata iti permiti sa golesti "ciorapul" doldora de banuti stransi cu migala , in "mall-ul" colorat si parfumat cu iz oriental de pe Lipscani. De cum intri in pravalioara pictata in nuante de rosu carmin , stacojiu si galben fluorescent ii iubesti involuntar esarfele lungi agatate de tavan , cu rolul de a te introduce in atmosfera locului.
Tot sambata , pot merge sa dorm acasa la Dragos. Imi place sa ma trezesc dimineata cu capul pe mana lui si cu respiratia-i grea ce-mi pompeaza parca , ceafa. Cu el mananc pranzul dimineata si cina la pranz. Micul dejun il luam...in pat! Putem sta sa radem , sa ne jucam ca doi copii , sau sa iesim noaptea afara in parc , langa lac...pentru ca e sambata.
Ador inghetata de lamaie, are un gust racoritor ce-mi inspira vacanta. Vacanta este un lux pe care din pacate nu mi-l pot permite prea des in decursul anului scolar, totusi exista sfarsit de saptamana, cu precadere sambata.
Sambata , te sarut mai pasional decat o fac in restul saptamanii. Pentru ca imi permit sa ma las tapetata de alte sute de pupicuri naive din partea ta . The time is by my side.
Jur ca sambata am chef si de gatit, si paradoxal orice ciudatenie as incerca iese ...comestibil!
Sambata o inchei tot timpul tanjind dupa sambata viitoare , cu certitudinea ca si sambata voi face acelasi lucru la exact aceeasi ora...12:00.

Nemuritor sau...?!

O nebunie de sensuri si sentimente piloteaza acelasi psihic bolnav. Ori de cate ori il privesc , il vad literalmente in oglinda. Mi-e teama sa-i intalnesc privirea posaca si dezbracata de inhibitii sau reguli. Surprinzator , tace mereu. Ii vbesc ore in sir , exclamand autoritara si iritata de tacerea lui, tipand frenetic atunci cand isi muta nepasator privirea dintr-un colt in altul al camerei.
"Ma asculti macar?! Eu ma straduiesc sa-ti explic ca ceva pur si simplu nu mai merge, si stii prea bine ca m-am consumat pentru tine , pentru noi , sa ne fie bine . Pentru numele lui Dumnezeu , de ce taci? Loveste-ma cu vorbe grele , cum obisnuiesti adesea sa o faci , chinuie-mi imaginatia povestindu-mi intalnirile tale cu diverse pipite, smulge-mi simturile si conecteaza-le la zambetul tau..."

Am trantit nervoasa usa in urma mea, lasandu-l acolo, lancezind pe patul imbibat in portocala parfumata. A fost ultima data...pentru ca usa nu avea sa se mai tranteasca niciodata in frenezia unui sarut de al meu, si fruntea-ti poleita vag cu pistrui nu va mai fi niciodata mangaiata de mine.

Shhhht!

Un secret... Aseară I. m-a întrebat dacă pot să-i ţin un secret. Am dat aprobator din cap si am ascultat-o calma ,inganand “ihi”-uri din cand in cand. Dupa ce s-a terminat cafeaua si tigarea , a plecat. In timp ce inchideam usa in urma ei ma intrebam in minte” oare toti pot sa tina secrete?”. Secretul pastrarii unui secret nu are o reteta standard. Unii pot sa asculte dezvaluirile pritenilor, apropiatilor, sa le inteleaga pe moment , dar sa le impartaseasca si altora cu buna stiinta. Altii tac chitic , pana cand secretul “expira” si nu mai este un secret.
Secretul naste mistere , tainele dau nastere secretelor si toate laolalta graviteaza intr-un univers enigmatic propriu.
Un barbat nu va stii niciodata care este secretul culorii parului sotiei lui , sau de ce in fiecare dimineata se trezeste mai proaspata si mai aranjata decat el.
Mama nu va stii care este secretul unui chiul bine gandit , cum nici eu nu reusesc sa deslusesc cum mama ne poate purta de grija tuturor fara sa oboseasca.
Aceastea sunt tainele vietii cotidine, ne inconjoara dar putini dintre noi se intereseaza de ele.
Apoi sunt secretele “de a 8-a” , cand cele mai bune prietene isi impartasesc una celeilalte gandurile si framantarile. Unele din ele raman secrete altele nu.
Secretele cele mai frumoase raman insa surprizele. E placut sa stii ca el/ei/ea stiu despre ce e vba , numai tu nu , dar nici nu-ti doresti sa aflii decat la momentul oportun.
“Vine Mosul la noapte mama!” strigam adesea cand eram de-o schioapa in Ajunul Craciunului. Surpriza era incantatoare ca si asteptarea acesteiea.
Reflectarile mele nu se opresc insa aici, daca ma gandesc mai in profunzimea situatiei , constat ca suntem un mister noi insine. Simpla prezenta a unei persoane reprezinta un secret cunoscut doar de ea.
Natura sopteste secrete celor ce pleaca urechea la ele. Aceia le transmit mai departe, si gama valorilor morale si a sentimentelor se dezvolta treptat ca si misterul ce le invaluie.
Aud ceva...Lumina de ceara a lunii imi deseneaza fata obosita si-mi sopteste blajin…” Dormi…e tarziu!”. Shhhht, nu mai spun la nimeni.

Visina turbata

Intr-o dimineata ,ceasul al carui minutar inghite clipele precum eu trufele, m-a gasit cu genele intre-lipite. Cand am crapat ochii , o patura visiniu- satinat mi-a invelit irisul mahmur.Soarele visiniu de toamna lovea nervos peretii albi ai camerei mele. Mi-am purtat talpile calde si amortite inca, pe gresia rece si mi-am croit anevoios drum pana in baie. Acolo am facut cunostinta cu pasta de dinti si cu periuta visnie imbibata in miros mentolat. Apa fierbinte ce navalea in chiuveta imi crosetase incretituri la degete , iar oglinda semi-aburita imi dezvaluia sa zicem... o imagine pe care nu as fi vrut sa o revad prea curand.
In frenezia matinala , am insfacat portofelul crem cu cusaturi visnii care a "vomitat" in poala mea rimelul, fondul de ten si blushul de culoarea visinii putrede. Mi-am captusit lacoma fata cu produsele minune, dupa care m-am indreptat spre bucatarie.
Acolo am lasat cateva firimituri pe fata de masa de la un corn uscat (nu mai stiu daca era uitat de mine sau prea vechi si nu imi ingaduisem luxul de a-l arunca) , si am baut cafea visinie cu aroma de visine.
Rochia neagra cu bretele subtiri din ata si cu volane din dantela visinie a pus capac unei dimineti cu siguranta visinii.