Visina turbata

Intr-o dimineata ,ceasul al carui minutar inghite clipele precum eu trufele, m-a gasit cu genele intre-lipite. Cand am crapat ochii , o patura visiniu- satinat mi-a invelit irisul mahmur.Soarele visiniu de toamna lovea nervos peretii albi ai camerei mele. Mi-am purtat talpile calde si amortite inca, pe gresia rece si mi-am croit anevoios drum pana in baie. Acolo am facut cunostinta cu pasta de dinti si cu periuta visnie imbibata in miros mentolat. Apa fierbinte ce navalea in chiuveta imi crosetase incretituri la degete , iar oglinda semi-aburita imi dezvaluia sa zicem... o imagine pe care nu as fi vrut sa o revad prea curand.
In frenezia matinala , am insfacat portofelul crem cu cusaturi visnii care a "vomitat" in poala mea rimelul, fondul de ten si blushul de culoarea visinii putrede. Mi-am captusit lacoma fata cu produsele minune, dupa care m-am indreptat spre bucatarie.
Acolo am lasat cateva firimituri pe fata de masa de la un corn uscat (nu mai stiu daca era uitat de mine sau prea vechi si nu imi ingaduisem luxul de a-l arunca) , si am baut cafea visinie cu aroma de visine.
Rochia neagra cu bretele subtiri din ata si cu volane din dantela visinie a pus capac unei dimineti cu siguranta visinii.