Cele 5 porunci

Luni: ˝ Azi merg la magazin pentru strictul necesar şi atât. Ba nu, azi am să mă plimb de nebuna prin centrul oraşului şi am să admir nostalgică (probabil) perechile ce se ţin de mâna. Am să mă aşez pe bordura îngheţată , unde cel mai probabil voi sfârşi în aceeaşi manieră lamentabilă, şi am să citesc. Ce? Păi încă nu mă pot decide dacă să iau cartea pe care ar TREBUI sau cea pe care VREAU să o citesc. O să mă decid asupra acestui aspect în timp ce-mi voi prinde părul, sau poate în timp ce mă voi machia ( în traducere libera : unde îmi voi toci creionul negru la ochii mei împăienjeniţi din cauza orei prea matinale). Buun, portofelul l-am luat , facturile ...mdaa sunt şi ele pe acolo prin geanta, şi...cam atât.˝

N.A:˝ Nu am apucat să văd centrul. Bineînţeles că am încurcat facturile cu pliantele pentru facultate, şi cartea am uitat-o în supermarket! ˝

Marţi: ˝ Ah ce mă doare capul! Nu , nu mă duc la cursuri! Sa fim serioşi cine ar face-o când canapeaua îşi dezveleşte în faţa mea precum un mişel ˝podoabele˝? Acum nu sunt perversă, însă canapeaua e. Pot citi asta de la o poştă. Defapt dacă stau să mă gândesc mai bine nu pot citi mai nimic la ora asta, nici măcar semnul ăla mare gravat pe interiorul pleoapelor mele care îmi strigă din toţi rarunchii să merg la cursuri. Pe ăla refuz să-l citesc.
Mai bine încetez să mă mai gândesc, da asta e! Nu mă voi mai gandi deloc! Free your mind! Just do it! Mă întorc la somn. ˝

N.A: ˝ Bineînţeles că nu m-am putut culca la loc. Telefonul , mai exact persoana de la capătul firului , a ţinut morţiş să mă trezească. ˝ Hei, nu te iert nici dacă îmi zici de o mie de ori că mă iubeşti . Nu poţi trezi oamenii după bunul tău plac. Nu te iert nici dacă îmi faci masaj, şi cu atât mai puţin dacă mă pui pe mine să o fac!!! ˝

Miercuri: ˝ Luni şi marţi au trecut , mă aflu la mijlocul săptămânii , ziua de azi nu se pune... deci judecând după matematica mea şubrezită şi părăsită undeva prin colţurile gimnaziului, mai am fix două zile şi plec la munte. În sfîrşit relaxare!
Nu-mi voi lua multe bagaje , trebuie să fiu mai cumpătată de data asta. Cu siguranţă nu aş vrea să se repete incidentul de data trecută. În plus , nu stau decât două zile. Ce mândra sunt de mine, am învăţat în sfârşit ce este acela autocontrol şi amăgire voită. Nu se pupă dar se îmbrăţişează!˝

N.A: ˝Nu m-am ţinut de cuvânt. Nici măcar atunci când spuneam asta nu credeam în ceea ce-mi autoimpuneam.˝

Joi: ˝ Joi dăm la...! Dau!
Pentru că eu azi am planuri măreţe. În cursul după-amiezii merg cu motanul la veterinar şi apoi am de gând să mă ţin de promisiunea pe care ţi-am făcut-o. Roagă-te( căci o voi face şi eu) să mi le amintesc măcar. Of, urăsc să spun asta , dar cât spirit de anticipare avea mama! Cum ştia ea sărăcuţa încă din vremea prunciei că prinţesa nu îşi va respecta statutul. Si nu vreau să aud replica aia odioasă cu ˝ Ţi-am zis eu!˝

N.A: ˝ Ştiu măi mamă că mi-ai zis! Ştiu.˝

Vineri: ˝ Azi mănânc ingheţată cu fistic. M-am hotărât să mă scol chiar acum din pat şi să încerc sa-mi refac puterile după o săptămână cu adevărat isotvitoare! Am zis chiar acum!!!

Acuuumm... ˝

N.A: ˝Încă cinci minute.˝

Aşa nu!

Azi m-am gândit să scriu un blog. Problema e că mă abandonase într-atat inspiraţia , încât m-am speriat. Nici ˝Lolita˝ nu m-a prea ajutat în această privinţă. Mi-a fost chiar jenă să o deschid , pentru că bănuiam că voi sta cu dexul pe genunchi , şi-l voi studia întocmai ca pe o a doua Biblie. Plus de asta , m-ar fi contagiat frazele lungi şi alambicate ale respectabilului Nabokov.
Dimineaţă devreme eram chiaună de somn , şi totuşi îmi purtam în minte acest gând care s-a dovedit a fi fără sorţi de izbândă. Dimineaţa , un pic mai târziu m-a găsit îmbrăţişând sandvişul cu brânză şi cu faţa în baia de aburi a cafelei de la bufet, căruia categoric îi lipseşte zahărul.
Apoi , unitatea centrală ce-mi şade pe umeri , a fost suprasolicitată datorită lui Francois Villon. Urât din partea ta , domnule dragă, chiar nu mă aşteptam la asta. Să trezeşti o biată ˝madmoazelă˝ din reveria ei matinală şi să o introduci într-o lectură , ce oricum nu-i place. Absolut intolerabil.
După amiază mi-am zis , că nu pot scrie pe stomacul gol. Aşa că dramul de inspiraţie de rezervă pe care încă îl mai păstram pentru situaţii critice , a dispărut printre aromele bucătariei(ce parşivă!).
Aşadar şi prin urmare , la ora patru sunt încă pe mess, fără chef de citit, de ieşit afară...Şi în mod categoric fără chef de lăsat punguţe cu beletristică sau inspiraţie pe blogspot.com!

File de poveste...

˝Azi vreau cartofi prăjiţi...! Te rog frumos! Aaa da şi era să uit... Cu ce te îmbraci azi? Dacă îţi iei fusta cu flori , nu-ţi lua chiloţi pe dedesubt, ieşim azi.˝ Abea atingeam podeaua , îmbrăcată în fustiţa cusută cu valuri şi cu o bantă neagră ce îmi strângea convingător fundul. Balerinii din lac alb mă purtau plutind prin casă , dând impresia unei năluci. ˝ Dar una sexy, nu iubitule?˝
M-am dus la bucătărie şi am îndeplinit ordinul cusut cu aţă dulce, ambele defapt.
Cartofii nu ţi-au plăcut prea tare , cred, de vreme ce ai avut grijă să-mi arunci în faţă cu câţiva din ei. Dar lasă, că nici eu nu m-am lăsat mai prejos, şi am ricoşat aşa cum ştiam eu mai bine.
˝ Dacă nu-ţi plac...nu-mi prea pasă...sincer , eu măcar m-am chinuit. Şi ia zi iubitule, îmi stă bine fusta? Ţi se pare ca m-am mai bronzat...ah scuzele mele , nu pot să mă crăcănez, nu am chiloţi pe mine!˝ Ai plecat capul ascultător, te-ai aplecat....şi mi-ai sărutat interiorul coapselor. Efectele nu au întârziat să se resimtă, pielea îmi semăna cu cea a unei găini bete, iar înăuntrul meu hormonii o luaseră razna.
Te-am implorat din priviri să continui , să mă termini. Ce naivă şi eu! De parcă nu te cunoşteam , nu-ţi ştiam apucăturile , sadismul innăscut. Te-ai uitat prin mine, mi-ai zâmbit , sau cel puţin mi-ai aruncat ceva ce voia să fie un zâmbet, şi te-ai aşezat să mănânci.
Te amuzai probabil în sinea ta, de copilaria mea, de starea de beatitudine ce mă cuprinsese, dar simţeai cum înfloreşte bobocul de orgoliu în tine , când te gândeai că tu erai cel ce a contribuit la ea.
Ai luat zgarda de pe holul înnecat în parfum , şi mi-ai zis că mergem la plimbare. M-am supus , ca întotdeauna, şi mi-am tras puloverasul alb peste umerii mei bronzaţi. Uşa s-a închis o dată cu sărutul din prag , si cu atingerea calda dintre picioarele mele. Ţi-am mulţumit din priviri.
Când ai blocat liftul la 3, ştiam ce va urma. Am tăcut din gură , lăsându-mă umplută iar , şi iar. Faţa ţi se şifona, respiraţia sacadată dezbrăcând de oxigen încăperea.Toate astea, în timp ce bietul câine zăcea în lesă prins de balustrada de la 7.
˝ Acum înţelegi de ce ţi-am zis să te îmbraci aşa?˝ ˝Îhî.˝
M-ai alergat în faţa bisericii , ai blestemat că nu suntem ţigani şi că e joi şi nu ne putem căsători, m-ai ridicat în braţe şi m-ai sărutat pe frunte , zicându-mi că semăn cu un înger.
˝ Dacă eu sunt un înger , tu eşti ceata de Heruvimi din care fac parte, şi fără de care m-aş rătăci în întuneric.˝Prompt şi frumos, exact cum îţi plăcea ţie să-ţi răspund.
Seara , când ne-am întors acasă mi-ai făcut spaghete cu brânză dulce şi ne-am băgat amândoi sub pătura, fumaţi şi îndragostiţi.

Retrospectiva

In ultimele zile petrecute in fata televizorului , m-am delectat cu retrospective ale vremii, economiei , catastrofelor si evenimentelor politice ale anului 2007. Toate spuse cu calmul si zambetul fals al prezentatoarei novice.
Astfel ca, m-am gandit sa astern pe foaie, sau mai bine zis sa tastez in word, o retrospectiva proprie a intamplarilor importante, din anul 2007.
Iata , asadar, cum ar arata o astfel de lista , ordonata si adanc gandita, bineinteles:
*Un sarut nevinovat, care a tras dupa sine consecinte nebanuite de mine pe atunci
*Implinirea varstei de 16 ani in februarie , care pe cat m-a bucurat pe atat m-a posomorat, motivele sunt inca oculte chiar si pentru mine
*Doi prieteni au plecat , pur si simplu...
*In luna florilor, in a 16-a zi , am intalnit in sfarsit o presoana care sa ma sprijine , sa ma inteleaga, sa-mi accepte toanele , si sa ma iubeasca in cel mai frumos mod posibil
*Au urmat doua luni de banuieli , sentimente care mergeau in contradictoriu cu constiinta mea, dar care spre fericirea si linistea mea , s-au potolit intr-un final
* Am apucat sa vad Roma, capitala limbii cantate, a gladiatorilor neinfricati si a pizzei ce se invarte pe degete precum o sfarleaza
* A urmat o perioada buna la scoala, unde spre bafta mea am "incasat" note bune , de care sunt foarte mandra
*Dupa sase ani de rugaminti fierbinti adresate parintilor mei , am primit un ghemotoc de blana gri , motanul meu
* Craciunul mi-a adus ca in fiecare an , calm , pace , prietenii alaturi si sanatate, multumita Lui Dumnezeu

Concluzionand, inchei acest "tratat" cu un suras pe buze , cu multumire interioara si cu sperante spre un an mai bun.

Felatie de cinci zile.

Madrid. anii '85.

Plajele brune ale Madridului erau presarate cu rasete joviale, ce se impleteau placut cu sunetul valurilor, intr-o simfonie de august tardiv. Corpurile zidite in nisip cautau lacom lumina soarelui palid.
Captiva intr-un astfel de peisaj , te-am cunoscut.
Mai tii minte? Mi-ai stalcit numele , cerandu-ti scuze de o mie de ori. Nu m-a deranjat niciodata ca mi-ai zis Dalila, in loc de Dalia. Pacat ca nu ai fost Samson, sau poate nu ai vrut sa fii...
Am petrecut cinci zile, dintre care te-am cunoscut cu adevarat doar doua.
Imi amintesc expresiile fetei tale cand ma vedeai schimbandu-mi costumul de baie de una , sau de doua ori pe zi? nici nu-mi mai amintesc.Purtam negru, dadeai aprobator din cap si-ti petreceai limba peste buze, confirmandu-mi astfel ca-ti place teribil. Cand il luam pe cel rosu cu buline albe , incercai sa-ti scoti camasa printr-un suras indoielnic si un " Mda. nu e rau.Se poarta!".
Erai comic atunci cand te imbufnai, dar aveam grija de fiecare data sa-ti potolesc firea si sa-ti ard simturile intr-un "lipicios" pe nas. Asa iti placea tie , sa te simti nu iubit, ci ocrotit.
Mi-ai luat inghetata de lamaie si in loc sa ma lasi sa o mananc , m-ai uns pe spate cu ea. Era al naibii de bine!
Ti-ai tras-o cu mine cu ochii inchisi si cu pumnul plin de nisip. Dintii ii strangeai atat de tare incat mi se facea mie teama sa nu se toceasca. Nu de alta, dar aveai dantura frumoasa!
Ne trezeam dimineata goi pe plaja, zambind tamp unul la celalat , si ne infasuram in prosoape precum romanii.
Apoi imi luai gogosi , tot timpul decupate in interior, cele in forma de roata, cu glazura de visine. Imi placea ca imi retineai gusturile. Imi parea rau insa ,ca eu nu reuseam asta niciodata! Acum nu-mi mai pare...
Erai frumos , sunt sigura ca ai ramas la fel. Sper totusi , ca ai renuntat la gramul acela de mitocanie de care ma tot impiedicam . Cand am plecat mai stii ce mi-ai soptit...?
"A fost ca o felatie...una de cinci zile."

Nu iar, din nou...

Tablouri pierdute pe străzile micului Paris. Femei de o eleganţă desăvîrşită lăsându-se cucerite de bărbaţii pe ale căror carţi de vizită stă cusut titlul de gentleman. Parfum de epocă alunecă pe străzile pavate si înşelătoare ale Bucureştiului apus.
Protipendada semi-franţuzită circulă nonşalant, fredonând bonjour-uri ici-colo.
Fustele până la genunchi, în culori vesele , şi de o formă conică, lasă la vedere atât cât trebuie. Genunchii fetelor iţi fac cu ochiul obraznic pe sub banda în dungi sau din catifea a fustei, iar şoldurile lunecă lasciv, creeându-ţi în faţa ochilor un adevărat scenariu satirico-erotic.
Gloria este blondă cu bucle uşor răzvratite in vârful părului lung şi ars de soare. Când trece pe stradă , se imbracă în straie de magnet. Privirile ascuţite şi agere precum cele ale unui ac, ale barbaţilor işi caută loc pe corpul ei.
Celelalte fete o apostrofează răutacios. Că doar e de cand lumea să critici mai degrabă decât sa inţelegi. Probabil te intrebi ce e de inţeles aici? Păi, frumuseţea este efemeră, prin urmare trebuie surprinsă si inţeleasă la timp, până nu e prea târziu. Ochii trebuie şi ei hraniţi cu frumos ca toată materia, de altfel. Astfel că îi putem inţelege perfect pe bărbaţii clocotind, care işi trăgeau gulerul intr-o parte , inghiţeau în sec, şi o mâncau din priviri.
Gloria zâmbea , incuviinţând de fiecare dată si mulţumind în sinea ei fiecărui bărbat, pentru fiecare compliment împărtaşit din priviri.
“ Ionuţ- brutarul: hmm,m-a sărutat doar pe buze, dar are mâini frumoase şi glas pătrunzător…poate mai scot o intâlnire.
Dom’ George: 35 de ani , văduv, veşnic “moale” şi la propriu şi la figurat. Nici gând!
Andrei: prea mic, că altfel…
Şi…Lari: ei bine mi-e şi teama să mă gândesc la el, e capabil să-mi sustragă vreun gând necugetat si să mi-l lipească pe buze, topindu-l intr-un sarut.Plus e prea obraznic, nu m-aş uita la el nici dacă…”
“Neaţa’ Gloria, iar te gândeai la mine?”

Eu si cu tine. Noi doua.

Colturile camerei de la mansarda erau impregnate in miros unsuros si vechi. Am cerut sa fiu putin lasata singura , chipurile pentru a analiza indeaproape daca e suficient de buna camera si merge in conformitate cu cerintele mele. Slava Cerului tanti Lidia era o femeie intelegatoare!
O data cu inchiderea clantei se inchidea si poarta mea spre realitate.
Ma gaseam in mijlocul unei camere pe care o vazusem de atatea ori , in ai carei pereti stateau atarnate glasuri de fetite, glume si particule pierdute de rasete. Un puzzle pe care l-as fi putut rezolva si cu ochii inchisi.
Mobila era schimbata , perdelele si usa pe a carei suprafata fusesera candva desenate manute de copila( pariez ca tanti Lidia nu stia asta) fusesera sterse de vreme. Anii maturasera in calea lor un vraf de fotografii, de amintiri, de secrete si de voci.
Camera semi-obscura unde candva cele doua fetite scriau , radeau de fetele caraghioase ale colegilor, unde se pregateau pentru o “zi de plaja in curte”. Oglinda era singurul martor ramas in viata , suprafata lucioasa si vesnic curata pastra siluetele celor doua copile, mutritele si lacrimile.
Tanti Lidia nu cunostea aceste amanunte , de abea daca si eu mi le puteam aminti. Debitul imaginatiei mele depasise orice limita…simteam cu maini imaginare ma trag violent inspre trecut. Atunci usa s-a deschis …si eu am murmurat:” Nu imi convine pretul. Va multumesc pentru amabilitate dar cred ca am sa mai caut. O zi buna!”