Aşa nu!

Azi m-am gândit să scriu un blog. Problema e că mă abandonase într-atat inspiraţia , încât m-am speriat. Nici ˝Lolita˝ nu m-a prea ajutat în această privinţă. Mi-a fost chiar jenă să o deschid , pentru că bănuiam că voi sta cu dexul pe genunchi , şi-l voi studia întocmai ca pe o a doua Biblie. Plus de asta , m-ar fi contagiat frazele lungi şi alambicate ale respectabilului Nabokov.
Dimineaţă devreme eram chiaună de somn , şi totuşi îmi purtam în minte acest gând care s-a dovedit a fi fără sorţi de izbândă. Dimineaţa , un pic mai târziu m-a găsit îmbrăţişând sandvişul cu brânză şi cu faţa în baia de aburi a cafelei de la bufet, căruia categoric îi lipseşte zahărul.
Apoi , unitatea centrală ce-mi şade pe umeri , a fost suprasolicitată datorită lui Francois Villon. Urât din partea ta , domnule dragă, chiar nu mă aşteptam la asta. Să trezeşti o biată ˝madmoazelă˝ din reveria ei matinală şi să o introduci într-o lectură , ce oricum nu-i place. Absolut intolerabil.
După amiază mi-am zis , că nu pot scrie pe stomacul gol. Aşa că dramul de inspiraţie de rezervă pe care încă îl mai păstram pentru situaţii critice , a dispărut printre aromele bucătariei(ce parşivă!).
Aşadar şi prin urmare , la ora patru sunt încă pe mess, fără chef de citit, de ieşit afară...Şi în mod categoric fără chef de lăsat punguţe cu beletristică sau inspiraţie pe blogspot.com!