Nu iar, din nou...

Tablouri pierdute pe străzile micului Paris. Femei de o eleganţă desăvîrşită lăsându-se cucerite de bărbaţii pe ale căror carţi de vizită stă cusut titlul de gentleman. Parfum de epocă alunecă pe străzile pavate si înşelătoare ale Bucureştiului apus.
Protipendada semi-franţuzită circulă nonşalant, fredonând bonjour-uri ici-colo.
Fustele până la genunchi, în culori vesele , şi de o formă conică, lasă la vedere atât cât trebuie. Genunchii fetelor iţi fac cu ochiul obraznic pe sub banda în dungi sau din catifea a fustei, iar şoldurile lunecă lasciv, creeându-ţi în faţa ochilor un adevărat scenariu satirico-erotic.
Gloria este blondă cu bucle uşor răzvratite in vârful părului lung şi ars de soare. Când trece pe stradă , se imbracă în straie de magnet. Privirile ascuţite şi agere precum cele ale unui ac, ale barbaţilor işi caută loc pe corpul ei.
Celelalte fete o apostrofează răutacios. Că doar e de cand lumea să critici mai degrabă decât sa inţelegi. Probabil te intrebi ce e de inţeles aici? Păi, frumuseţea este efemeră, prin urmare trebuie surprinsă si inţeleasă la timp, până nu e prea târziu. Ochii trebuie şi ei hraniţi cu frumos ca toată materia, de altfel. Astfel că îi putem inţelege perfect pe bărbaţii clocotind, care işi trăgeau gulerul intr-o parte , inghiţeau în sec, şi o mâncau din priviri.
Gloria zâmbea , incuviinţând de fiecare dată si mulţumind în sinea ei fiecărui bărbat, pentru fiecare compliment împărtaşit din priviri.
“ Ionuţ- brutarul: hmm,m-a sărutat doar pe buze, dar are mâini frumoase şi glas pătrunzător…poate mai scot o intâlnire.
Dom’ George: 35 de ani , văduv, veşnic “moale” şi la propriu şi la figurat. Nici gând!
Andrei: prea mic, că altfel…
Şi…Lari: ei bine mi-e şi teama să mă gândesc la el, e capabil să-mi sustragă vreun gând necugetat si să mi-l lipească pe buze, topindu-l intr-un sarut.Plus e prea obraznic, nu m-aş uita la el nici dacă…”
“Neaţa’ Gloria, iar te gândeai la mine?”