joi, 6 septembrie 2007

Verde suvitat

Umblam fericita printre rafturile colorate din magazin, ascultand in departare vocea chinuita a "doamnei cu anunturile de la raioane". Mirosul de hartie nou-nouta imi inunda narile, trageam aer adanc in piept , prizand parca copertile si foile nemazgalite inca.
Cu lista intocmita acasa , am inceput sa colind absolut incantata coridoarele tapate cu pixuri, cartoane,culori si sine metalice. Cosul mergator "inghitea" pe rand caiete dictando, coli colorate, pixuri cu gel , radiere cu aroma de mar verde si mape cu ursuletul Winnie.
Ca un ultim omagiu adus deschiderii noului sezon toamna-vara de hibernat pe banci, am adaugat generoasei liste de cumparaturi si o esarfa de culoarea boabei de cafea cu iscalituri de verde crud.
Dupa ce am flirtat obraznic cu raspunzatorul de la raionul cu dulciuri , si am facut schimburi cochete de priviri cu un tip inalt si bine facut ce proba un sacou kaki, m-am indreptat catre sirul indian ce vroia sa fie "coada".
Am schitat 2 "pardon-uri" si un "multumesc frumos" , si am asteptat sa-mi vina randul la plata in vreme ce-mi plimbam privirea pe o revista din luna trecuta.
Fiind foarte captivata de ceea ce citeam si notand fugitiv expresii si cuvinte care imi faceau cu ochiul , aproape ca nu am auzit vocea blajina ce-mi soptea de peste umar. Un suras ascuns dupa o suvita castanie imi explica pe un ton afabil ca stau degeaba la randul asta pentru tocmai se inchisese casa de marcaj.
Bineinteles ca in alte circumstante la auzul acestei vesti m-as fi innegrit de furie si as fi boscorodit personalul printre dinti , dar acum aproape ca nu-mi mai pasa ceea ce mi se zicea. Privirea imbibata in verde marin ce se ascundea timid dupa suvitele castanii nefinisate, imi acaparase toata atentia , dandu-i frazei un inteles as putea spune...chiar romantic!
L-am ascultat vrajita si mi-am mutat teleghidat cosul la un alt rand, timp in care ma rugam fierbinte sa-mi ceara numarul de telefon.
Carucioarele doldora de produse din fata mea avansau simtitor, si minunea inca nu se intocmise. Incepusem sa-mi pierd orice umbra de speranta cand in fata mea mai era un singur client.
Am intins lipsita de vlaga suma ceruta de casierita rotofeie cu pistrui, si am aruncat "bonul la metru" peste pungile electrizate.
Cand am vrut sa ies din magazin , "tinta" s-a apropiat tiptil de mine, si ca si data trecuta mi-a soptit timid :" Eu sunt Razvan.Locuiesc la 2 blocuri de tine si nu lucrez in magazinul asta. Te urmaresc de cand m-am mutat acolo si am aflat acum cateva zile ca obsesia mea pt tine e iubire. Numarul de telefon nu ti-l cer pt simplul motiv ca-l am deja. In schimb pot sa te scot la o cafea?"

4 comentarii:

Luli spunea...

nu e 100% real...dar de asta s-a inventat fictiunea,nu?:D

andra spunea...

eu il luam acasa:D:D:D

Luli spunea...

sunt sigura ca nu era nevoie,putea sa vina si singur doar stia aproape tot,nu?:P

Independenta Dependenta spunea...

bun final :)