Punct.Şi de la capăt...

˝Fetiţule dragă... ma incearcă temător dorul de tine. Anii ăştia de absenţă m-au dus cu gandul la o singură concluzie. O ştii şi tu , o ştiu şi eu. În ultima perioada am tot încercat un exerciţiu de memorie, ma străduiam să-mi amintesc trăsaăturile feţei tale. Zadarnic efort , căci tot ce mi se contura vag în minte erau străzi sau locuri în care obişnuiam sa mergem împreuna. Îmi mai amintesc cu claritate bentiţa ta roşie cu buline albe , pe care o purtai numai în ¨zile roşii¨ cum îmi ziceai, şi pieptenele de culoarea antracitului care-ţi lega nepăsător firele blonde la spate. Ai să râzi , dar tot ce-mi propusesem să nu uit la tine , am uitat. Mi-aş fi dorit atât de mult să-ţi reţin apucăturile, replicile cele mai frecvent uzate, pasta de dinţi pe care o foloseai , eşarfa ta preferată, poziţia preferată, luminozitatea feţei cât şi expresia aferenta acesteia; atâtea şi atâtea că acum îmi vine greu să le inşir pe toate.
Mă tot gîndeam să iau trenul şi să vin să te văd. Dar momentan sunt strâmtorat cu banii, cu toate că ştiu că dacă aş avea suficient curaj aş face rost şi de bani( nu se pune problema doritului, pentru că ştii ca şi mine cât de tare îmi doresc să te văd).
Mergeam ieri spre magazinul Muzica, şi am auzt din greşeală un băiat de clasa a 11-a- a 12-a cum vorbea despre cât de frumoasă este prezentatoarea ştirilor din sport , şi câtă plăcere îi face de la o vreme să se uite la ştiri...
Şiam şi eu cât de frumoasă este , nu mai că refuzam să-mi amintesc. Sau pote chiar nu îmi aminteam.
Fetiţule dragă , dacă vin cu trenul , ajung mâine în jurul orei opt la Gara de Nord, dacă ajung cu gândul ne-om vedea dincolo, sau sub veghea celor paru scânduri de salcâm...