Filiala "Mihai Bravu" 110

"Superba camera! O cumpar cu tot cu mobila , imi place mai ales tapetul" imi venea sa-i strig -curios, era vorba despre un tapet care nu se demodeaza niciodata si mobila a carei infatisare tradeaza prin unicitate -.
Rafturile erau simple dar continutul impresiona si un amator. "Imbracamintea" veche mirosea paradoxal a curat si literele erau imbibate in parfum de epoca.
Cele mai noi revolutionau incaparea si intrau in constrast puternic pana si cu democratia actuala. Minti intortocheate si idei aparent deplasate, imaginatie letala ...toate intr-un legamant sacru,talentul. Te ardeau slovele si totusi voiai sa termini, cu atata patima inghiteam cuvantarile Dumnezeilor literaturii din alte vremuri.
O minunatie, o frenezie de minti luminate si nume rasunatoare acum si peste multe milenii de aici incolo. Homer, Balzac, Dante, Boccacio, Shakespeare, Cervantes, Eminescu, Blaga, Calinescu si multi altii dansau in fata ochilor mei pe cotoarele roase de vremuri.
O oaza in mijlocul desertului. Spre rusinea mea uitasem insa de acest minunat loc unde gandurile se nasc de la sine , irigandu-ti constiinta.
Nu am descoperit a opta minune a lumii, vorbesc de o simpla biblioteca. Si nu a vrut vanzatoarea sa-mi vanda camera...

Alegorie

[Tin sa precizez ca "personajele" acestui "post" sunt furate de la o colega. Eu am dezvoltat ideea dupa cum mi-a placut mie. Si tin deasemenea sa mentionez ca ea nu se va supara.Sper.]


Intr-o posaca seara de sambata, posaca pentru ea extraordinar de solicitanta pt. el. De ce zic solicitanta pt. el ? deoarece era difuzat la televizor meciul dintre Punctuatia alertata vs. Cratima Bucuresti.
[V-am bagat in ceata? Bun! asta era si ideea... Dupa cum spuneam...]
Ea , virgula, se hotaraste ca cel mai bine ar fi sa-l ia de la televizor pe el, punctul, si sa ii propuna sa o scoata in oras. Zis si facut! Spre surprinderea ei punctul accepta.
Virgula isi scoase de la naftalina cea mai frumoasa rochie pe care o avea, rosie din cate imi amintesc, si si-o trage pe corpul ei perfect…arcuit! Exagerat de aranjata in opinia mea , dar se pare ca a meritat , primeste de la punct laude exagerat de…neadevarate.
Seara in oras, agitatie , lumini si virgule sexoase(vba poporului). Punctul insa persevereaza , continua sa-i spuna sotiei sale , vizibil afectata de siluetele mult prea arcuite ale celorlalte virgule-pipite, ca tot ea este cea mai frumoasa pt el. Va vand un pont? Nici el nu credea ce spune.
O data ajunsi la restaurant doamna virgula comanda sa zicem…cat sa se sature. Speriat si posomorat punctul ii paseaza stacheta chenerului paranteza , si o data ce acesta se departeaza ii explica sotiei sale ca daca nu are grija de sileuta ei va ajunge intocmai ca si chelnerul. Umflat, deschis si vesnic nesatul!
Dar sa fim seriosi ce-i mai pasa virgulei acum? Oricum seara ii fusese stricata si stia ca iubitul ei sot visa la virgulitele ce pareau ca au de gand sa se muleze dupa fiecare, sa zicem , semn de punctuatie. Ce mai conta in definitiv ce semn era? La final oricum punctul avea sa incheie , platind onorariile.
Cina a luat sfarsit, dar punctul a fost nesimtit. A lasat-o pe nevasta sa plateasca cina , aceasta cocarjindu-se mai mult decat era deja.
In drum spre casa, discutiile deviaza…spiritele se aprind. Doi tovarasi , o fosta prietena din liceu, ah Lidia acolada, si cearta e gata!
Acasa, ambii se culca osteniti. Numai ca unu-i cocosat de fantezii altul de griji. Oricum am da-o sexul tot iese din ecuatie.



[Si cand stai sa te gandesti ca nu e o alegorie sau o metafora zamislita dintr-o minte frustrata, este o realitate, cu care insa nu se confrunta semnele de punctuatie. Decat in imaginatia mea bolnava!]

Azi ma cheama Daniel!

Am convenit…ciudata zi. Uluitor de repede s-au scurs evenimentele si totusi am avut senzatia ca stau pe loc. Pana si ceasul meu a fost abandonat de consoarta sa, bateria.
L-am pus in geanta cu gandul ca ma voi prezenta cu el de urgenta la camera de garda a ceasornicariei “Nicusor” de la Teiul Doamnei :” Faceti loc! Faceti loc…avem urgenta, puls scazut , batai neregulate, clatinari de linie , il pierdem il pierdem!” –si mai imi spun unii ca nu am imaginatie-. Revenind la oile noastre si la ziua mea de pomina.
M-am urcat in 69 cu gand de pace. Iata un lucru cu adevarat imposibil! Coate in stanga si-n dreapta, plase aruncate haotic pe primul scaun rezervat si priviri lascive aruncate de baieteii cu testosteronul ridicat, totul intr-o frenezie de culori si glasuri.
Cobor la Universitate, gandidu-ma ingrijorator ca este pentru prima data cand nu voi sterge praful si amarul elevilor intarziati de pe scarile Teatrului National. Exceptional! Imi miroase a progres. Ma uit in jurul meu…parca si ungherele sunt zgribulite, atunci imi zboara privirea la termometrul cu fular ce troneaza in mijlocul intersectiei:-4 grade. “Mai bine iau metroul!”
Alta statie, alt cartier implicit alti oameni. De data asta urc si nu cobor, scarile. Afara , si mai frig si ultimele gene ale soarelui parca gripat se inchid tacticos. Efemer!
In fata Palatului Copiilor, domneste linistea. Din cand in cand atmosefera taciturna este perturbata de rasul cristalin al vreunui pusti entuziasmat. Cand merg acolo va spun sincer , ma simt ca magarul intre oi. Totusi o fac , in fond pe lumea asta nu faci doar ce-ti place.
Ma tenteaza sa merg la baie sa imi prind pentru a sasea oara parul dar renunt rapid la idee , fac stanga , ciocan timid si intru cu capul in pamant. Ma asez pe scaunul cel mai din fund , sperand sa nu fiu prea mult luata in seama-in sfarsit sperantele au devenit realitati- si ascult.
“Daniel trebuia sa stii sa faci asta, doar esti un copil destept si un viitor jurnalist de succes”
Daniel?! Parca era Cosmin!
Parca citindu-mi gandurile se intoarce spre mine trufas si-mi raspunde la intrebare: "Azi ma cheama Daniel!"
“Foarte bine eu ma numesc intocmai cum ma numeam si ieri si cum probabil ma voi numi si maine. Si tu esti un ciudat!"

Deseneaza-mi primavara

Avea cirese din lemn la ureche si buze imparguite. Cu un suras cald ce-ti incalzea inima, si te imbia sa zambesti impreuna cu ea. Parul lung si impodobit cu bucle de culoarea stejarului, ii era prins in flori de ghiocel. Raspandea un miros incredibil de placut care-ti atrofia narile si-ti ingheta simturile.
Si eu visam la aceasta naluca, desenata sub cnturul nostalgic al amintirilor mele. Stateam intinsa pe pat…imaginandu-mi povesti.
Dar, crivatul nervos si aerul rece de sfarsit de noimebrie, imi taiau suflul si odata cu el si reveria. Astfel ca, ramaneam in pat imobilizata cu mainile incolacite in jurul canii (odata fierbinte) de ciocolata, asteptand primavara pe ritmurile OCS.

Constant-diametral opus

Sunt atatea lucruri pe care mi-as dori sa le pot face sau macar sa pot duce la bun sfarsit ceea ce am inceput. De pilda, acum cateva zile vorbeam cu mama despre cat de mult mi-as dori sa reincep cursurile de pictura. Buun , discutie lunga frumoasa care din cand in cand luneca usor spre morala cu mici clatinari provocate de marirea numarului de decibeli la care mi se explica. Complet descurajata si cu ideea ca sunt o persoana relativ ratata, mi-am purtat agale picioarele in dormitor. Am stat asa putin in pat , lasand ganduri precum: ”oare pe Hagi Tudose il chema asa? Sau Ana a mesterului Manole era blonda, eu cel putin asa o vad.” sa-mi inunde capul.
Deodata a inceput sa devina sacaitor asa ca am pus mana hotarator pe cartea poleita de praf de pe birou. Si mai curajoasa ca niciodata mi-am promis sa depasesc cele 30 de pagini din “Conjuratia imbecililor”-alta incercare ratata. Din pacate actul meu temerar s-a sfarsit cu un cascat adanc si somnoros desenat in coltul gurii.
“Splendid!” am zis-o cu voce tare abandonand si aeasta tentativa. Lipsita de idei , plictisita si nervoasa. Ce zi de pomina!
Prea multe lucruri nu-mi mai ramaneau de facut. Puteam sa ma conformez uitandu-ma la televizor si imaginandu-ma in rolul principal din filmul “ 10 things I hate about you”, sau puteam deschide caietul de latina sa-mi repet pt. a suta mia oara o lectie pe care nu as intelege-o nici daca m-as reincarca in Dimitrie Cantemir.
Asa ca…m-am decis. M-am lasat imbratisata de patura rosie din lana si am adormit.
Dimineata cand m-am trezit :” Hei mama ce zici daca m-as apuca de confectionat cercei…inovator ,nu?”

Si-atat.

Aseara am ajuns la ora 21:00 acasa, am mancat cornuri cu dulceata si-atat.
M-am uitat la televizor, intai la stiri, apoi la un film siropos de categorie B si-atat. Am folosit o cutie de servetele, am mancat vreo 2, 3, 4, cateva bomboane Raffaelo si-atat.
Dupa aceea m-am indreptat apasat pe holul imbibat in somn catre baie, am aprins lumina m-am spalat pe dinti, am folosit crema pentru corp pe fata, m-am maimutarit in oglinda si-atat.
Am deschis calculatorul, am vorbit cu tine, m-am enervat cand nu-mi dadeai atentie, ti-am urat "noapte buna" si "buna dimineata", si-atat.
M-am bagat in plapuma calduroasa si "parfumata cu mine" , am adormit si...atat imi mai amintesc.
Dimineata am luat-o de la capat si-atat.

Sublim sau...ridicol?!

Strada-orasul modei si al prostului gust. Zi de zi ma plimb pe strazile unui Bucuresti tot mai impregnat in kitsch. Tinere domnisoare care viseaza la cat-walkuri si adorm cu gandul la tinutele marilor creatori ai vremurilor contemporane... Le vezi mergand cu nonsalanta , traind cu iluzia stilului.

Stil- ce cuvant simplu si totusi cu ce incarcatura de sensuri. Foarte putine sunt persoanele care percep cu adevarat conotatia cuvantului "stil". Se micsoreaza simtitor numarul celor care adopta un stil propriu , exceland prin unicitate si simplitate.

Simplitate- Nu e tocmai calitatea cea mai intalnita in ziua de azi. Cu cat esti mai "incarcat" si aduci mai mult cu un pom de Craciun- ce-i drept unul superb si minutios ornat- cu atat esti mai invidiat si mai copiat. Si nu sunt de vina oamenii care il adopta ,ci cei care il promoveaza. Revistele importante de moda cu un tiraj mai mare decat numarul de scobitori fabricate intr-un deceniu, impresioneaza prin ...ei bine greu de zis! Prin ceea ce tinerii din ziua de azi ar putea numi "trend". Culori, materiale si modele prost imbinate care deranjeaza vizibil si pe un necunoscator in domeniu , dar care sunt impuse si respectate de societate. Un ghid al necunoasterii cu brevet cu tot.

Ridicol- Oare de ce zic "ridicol"? Pentru ca asa si este. Este absolut ridicol sa vezi discrepanta dintre nivelul preferintelor si cel al adoptarii. Este inadmisibil sa vezi la televizor fete abea ajunse la majorat care isi pun in cap genti in loc de caciuli sau palarii si pronunta Louis Vitton cu accent englezesc prost. Te dor ochii cand deschizi la intamplare televizorul si dai de vreo "vedeta" recent lansata imbracata cu "stil" si "bun-gust" , dar si mai tare te doare capul... atunci cand fetita ta de doar 16 ani vine si iti spune ca si-ar dori si ea sa arate ca respectiva domnisoara , si mai mult de atat iti vorbeste de limbajul modei sustinand sus si tare ca mai sus-numita vedeta l-ar avea.

Limbaj- Nu este doar un mod de a comunica verbal sau non-verbal asa cum ne spunea odinioara profesorul de limba romana , ranjind pe sub mustata. Exista o sumedenie de tipuri de limbaj , limbajul trupului, limbajul gesturilor, si poate sa vi se para anacronic... limbajul hainelor. Da...din trecut si pana azi , a existat un limbaj al tinutei vestimentare. Pe masura ce avansam in timp acesta evoca altceva.

Daca acum 200 de ani, o persoana imbracata la patru ace in al carui costum sau rochie puteai distinge cu usurinta materialul calitativ si culorile spumoase ale voalurilor iti sugera bunastare , confort si un statut social demn de luat in seama , iar cei sau cele ce se distingeau prin nou lunecau usor spre ridicol, acum exista o usoara tendinta de banalizare.

In cazul in care hainele pe care le porti sunt dintr-un material de calitate nu iesi cu nimic in evidenta , in schimb cu cat esti mai extravagant , ai accesorii cat mai sofisticate si mai ciudat asortate cu atat numarul privirilor creste.

A purta o fusta neagra conica , cu o camasa rosie in dungi si pantofi cu toc cui inseamna a purta o tinuta clasica usor banala. Daca la tinuta respectiva asortezi insa niste margele mari negre si un ceas care iese cat mai mult in evidenta , te poti considera o persoana cu stil.


Nu critic aceasta evolutie a modei, este un lucru cat se poate de firesc. Numai ca vreau sa subliniez urmatoarea idee, si pentru asta va trebui sa-l citez pe marele Alecsandri :" De la sublim la ridicol este doar un pas".