Punct.Şi de la capăt...

˝Fetiţule dragă... ma incearcă temător dorul de tine. Anii ăştia de absenţă m-au dus cu gandul la o singură concluzie. O ştii şi tu , o ştiu şi eu. În ultima perioada am tot încercat un exerciţiu de memorie, ma străduiam să-mi amintesc trăsaăturile feţei tale. Zadarnic efort , căci tot ce mi se contura vag în minte erau străzi sau locuri în care obişnuiam sa mergem împreuna. Îmi mai amintesc cu claritate bentiţa ta roşie cu buline albe , pe care o purtai numai în ¨zile roşii¨ cum îmi ziceai, şi pieptenele de culoarea antracitului care-ţi lega nepăsător firele blonde la spate. Ai să râzi , dar tot ce-mi propusesem să nu uit la tine , am uitat. Mi-aş fi dorit atât de mult să-ţi reţin apucăturile, replicile cele mai frecvent uzate, pasta de dinţi pe care o foloseai , eşarfa ta preferată, poziţia preferată, luminozitatea feţei cât şi expresia aferenta acesteia; atâtea şi atâtea că acum îmi vine greu să le inşir pe toate.
Mă tot gîndeam să iau trenul şi să vin să te văd. Dar momentan sunt strâmtorat cu banii, cu toate că ştiu că dacă aş avea suficient curaj aş face rost şi de bani( nu se pune problema doritului, pentru că ştii ca şi mine cât de tare îmi doresc să te văd).
Mergeam ieri spre magazinul Muzica, şi am auzt din greşeală un băiat de clasa a 11-a- a 12-a cum vorbea despre cât de frumoasă este prezentatoarea ştirilor din sport , şi câtă plăcere îi face de la o vreme să se uite la ştiri...
Şiam şi eu cât de frumoasă este , nu mai că refuzam să-mi amintesc. Sau pote chiar nu îmi aminteam.
Fetiţule dragă , dacă vin cu trenul , ajung mâine în jurul orei opt la Gara de Nord, dacă ajung cu gândul ne-om vedea dincolo, sau sub veghea celor paru scânduri de salcâm...

Doamna şi vagabondul

Într-un fel sau altul ţi-ai lăsat amprenta asupra mea. Da, ştiu pare o prostie dar aşa a fost. Totuşi cred că dacă nu te vedeam în ziua aia , regretam toată viaţa. Ştiu şi aici ce ai zice, cum aş fi putut regreta ceva ce nu cunoşteam?! Absurd şi totuşi verosimil . Dacă stai să o iei logic ...defapt mai bine nu o lua aşa pentru că s-ar putea să te încurci într-atâtea sofisme! Ia-o nelogic. Îmi lipseai încă dinainte de a te cunoaşte şi când mă gândesc că te vedeam zilnic. Fiecare cerşetor ambulant avea puţin din tine. Aceeaşi educaţie. Ba nu , aceeaţi educaţie sigur nu , pentru că tu eşti deştept.
Acelaşi miros, poate chiar şi aceeaşi ochi albaştri mânjiţi din cauza mizeriei şi ˝machiaţi˝ cu cearcăne.
Mă întreb pe unde oi fii acum? În fiecare dimineaţă , în fiecare seară când mă întorc de la servici , te caut... Dar fara rezultat. Sordidul Bucureşti nu-mi releva decât cotloane prăfuite sau înzăpezite, cartoane negre şi ambalaje care ar pune pe picioare o fabrică de reciclare.
˝ Irina , nu te voi iubi niciodata, te voi uita probabil în câteva zile , poate chiar ore, defapt poate nici acum nu-mi amintesc de tine, te voi urî pentru că m-ai pus să-ţi povestesc viaţa mea de nimic , şi am văzut mila din ochii tăi în loc să vad pasiunea. Te iubesc acum pentru că ˝m-ai lăsat˝ să te sărut cu forţa şi nu te-ai supărat , pentru că m-ai plesnit şi mi-ai zis ˝jegos infect˝ , a fost cel mai frumos si chemător mod de a o spune. Bietul cerşetor ai zice , nu? S-a îndrăgostit în cel mai ridicol mod posibil , de o nălucă în lumea lui şi de o fată în lumea lor. Ce patetici sunt şi ăştia Irina, nu văd oamenii cum îi vedem noi. Atâtea mâini întinse zilnic, ai zice că nu le vedem ochii, că nu le citim oboseala , ranchiuna sau deziluziile din suflet.
Iubesc lumea în care trăiesc eu , nu în cea în care trăiţi voi , bieţi muritori de foame! Irina te iubesc pentru că m-ai văzut un cerşetor şi nu un prinţ. ˝
Monologai pe strada noastră îmbâcsită cu salcâmi şi stropită cu mărăcini.
Salcâmii încă mai sunt, mărăcinii i-ai luat tu...

Cele 5 porunci

Luni: ˝ Azi merg la magazin pentru strictul necesar şi atât. Ba nu, azi am să mă plimb de nebuna prin centrul oraşului şi am să admir nostalgică (probabil) perechile ce se ţin de mâna. Am să mă aşez pe bordura îngheţată , unde cel mai probabil voi sfârşi în aceeaşi manieră lamentabilă, şi am să citesc. Ce? Păi încă nu mă pot decide dacă să iau cartea pe care ar TREBUI sau cea pe care VREAU să o citesc. O să mă decid asupra acestui aspect în timp ce-mi voi prinde părul, sau poate în timp ce mă voi machia ( în traducere libera : unde îmi voi toci creionul negru la ochii mei împăienjeniţi din cauza orei prea matinale). Buun, portofelul l-am luat , facturile ...mdaa sunt şi ele pe acolo prin geanta, şi...cam atât.˝

N.A:˝ Nu am apucat să văd centrul. Bineînţeles că am încurcat facturile cu pliantele pentru facultate, şi cartea am uitat-o în supermarket! ˝

Marţi: ˝ Ah ce mă doare capul! Nu , nu mă duc la cursuri! Sa fim serioşi cine ar face-o când canapeaua îşi dezveleşte în faţa mea precum un mişel ˝podoabele˝? Acum nu sunt perversă, însă canapeaua e. Pot citi asta de la o poştă. Defapt dacă stau să mă gândesc mai bine nu pot citi mai nimic la ora asta, nici măcar semnul ăla mare gravat pe interiorul pleoapelor mele care îmi strigă din toţi rarunchii să merg la cursuri. Pe ăla refuz să-l citesc.
Mai bine încetez să mă mai gândesc, da asta e! Nu mă voi mai gandi deloc! Free your mind! Just do it! Mă întorc la somn. ˝

N.A: ˝ Bineînţeles că nu m-am putut culca la loc. Telefonul , mai exact persoana de la capătul firului , a ţinut morţiş să mă trezească. ˝ Hei, nu te iert nici dacă îmi zici de o mie de ori că mă iubeşti . Nu poţi trezi oamenii după bunul tău plac. Nu te iert nici dacă îmi faci masaj, şi cu atât mai puţin dacă mă pui pe mine să o fac!!! ˝

Miercuri: ˝ Luni şi marţi au trecut , mă aflu la mijlocul săptămânii , ziua de azi nu se pune... deci judecând după matematica mea şubrezită şi părăsită undeva prin colţurile gimnaziului, mai am fix două zile şi plec la munte. În sfîrşit relaxare!
Nu-mi voi lua multe bagaje , trebuie să fiu mai cumpătată de data asta. Cu siguranţă nu aş vrea să se repete incidentul de data trecută. În plus , nu stau decât două zile. Ce mândra sunt de mine, am învăţat în sfârşit ce este acela autocontrol şi amăgire voită. Nu se pupă dar se îmbrăţişează!˝

N.A: ˝Nu m-am ţinut de cuvânt. Nici măcar atunci când spuneam asta nu credeam în ceea ce-mi autoimpuneam.˝

Joi: ˝ Joi dăm la...! Dau!
Pentru că eu azi am planuri măreţe. În cursul după-amiezii merg cu motanul la veterinar şi apoi am de gând să mă ţin de promisiunea pe care ţi-am făcut-o. Roagă-te( căci o voi face şi eu) să mi le amintesc măcar. Of, urăsc să spun asta , dar cât spirit de anticipare avea mama! Cum ştia ea sărăcuţa încă din vremea prunciei că prinţesa nu îşi va respecta statutul. Si nu vreau să aud replica aia odioasă cu ˝ Ţi-am zis eu!˝

N.A: ˝ Ştiu măi mamă că mi-ai zis! Ştiu.˝

Vineri: ˝ Azi mănânc ingheţată cu fistic. M-am hotărât să mă scol chiar acum din pat şi să încerc sa-mi refac puterile după o săptămână cu adevărat isotvitoare! Am zis chiar acum!!!

Acuuumm... ˝

N.A: ˝Încă cinci minute.˝

Aşa nu!

Azi m-am gândit să scriu un blog. Problema e că mă abandonase într-atat inspiraţia , încât m-am speriat. Nici ˝Lolita˝ nu m-a prea ajutat în această privinţă. Mi-a fost chiar jenă să o deschid , pentru că bănuiam că voi sta cu dexul pe genunchi , şi-l voi studia întocmai ca pe o a doua Biblie. Plus de asta , m-ar fi contagiat frazele lungi şi alambicate ale respectabilului Nabokov.
Dimineaţă devreme eram chiaună de somn , şi totuşi îmi purtam în minte acest gând care s-a dovedit a fi fără sorţi de izbândă. Dimineaţa , un pic mai târziu m-a găsit îmbrăţişând sandvişul cu brânză şi cu faţa în baia de aburi a cafelei de la bufet, căruia categoric îi lipseşte zahărul.
Apoi , unitatea centrală ce-mi şade pe umeri , a fost suprasolicitată datorită lui Francois Villon. Urât din partea ta , domnule dragă, chiar nu mă aşteptam la asta. Să trezeşti o biată ˝madmoazelă˝ din reveria ei matinală şi să o introduci într-o lectură , ce oricum nu-i place. Absolut intolerabil.
După amiază mi-am zis , că nu pot scrie pe stomacul gol. Aşa că dramul de inspiraţie de rezervă pe care încă îl mai păstram pentru situaţii critice , a dispărut printre aromele bucătariei(ce parşivă!).
Aşadar şi prin urmare , la ora patru sunt încă pe mess, fără chef de citit, de ieşit afară...Şi în mod categoric fără chef de lăsat punguţe cu beletristică sau inspiraţie pe blogspot.com!

File de poveste...

˝Azi vreau cartofi prăjiţi...! Te rog frumos! Aaa da şi era să uit... Cu ce te îmbraci azi? Dacă îţi iei fusta cu flori , nu-ţi lua chiloţi pe dedesubt, ieşim azi.˝ Abea atingeam podeaua , îmbrăcată în fustiţa cusută cu valuri şi cu o bantă neagră ce îmi strângea convingător fundul. Balerinii din lac alb mă purtau plutind prin casă , dând impresia unei năluci. ˝ Dar una sexy, nu iubitule?˝
M-am dus la bucătărie şi am îndeplinit ordinul cusut cu aţă dulce, ambele defapt.
Cartofii nu ţi-au plăcut prea tare , cred, de vreme ce ai avut grijă să-mi arunci în faţă cu câţiva din ei. Dar lasă, că nici eu nu m-am lăsat mai prejos, şi am ricoşat aşa cum ştiam eu mai bine.
˝ Dacă nu-ţi plac...nu-mi prea pasă...sincer , eu măcar m-am chinuit. Şi ia zi iubitule, îmi stă bine fusta? Ţi se pare ca m-am mai bronzat...ah scuzele mele , nu pot să mă crăcănez, nu am chiloţi pe mine!˝ Ai plecat capul ascultător, te-ai aplecat....şi mi-ai sărutat interiorul coapselor. Efectele nu au întârziat să se resimtă, pielea îmi semăna cu cea a unei găini bete, iar înăuntrul meu hormonii o luaseră razna.
Te-am implorat din priviri să continui , să mă termini. Ce naivă şi eu! De parcă nu te cunoşteam , nu-ţi ştiam apucăturile , sadismul innăscut. Te-ai uitat prin mine, mi-ai zâmbit , sau cel puţin mi-ai aruncat ceva ce voia să fie un zâmbet, şi te-ai aşezat să mănânci.
Te amuzai probabil în sinea ta, de copilaria mea, de starea de beatitudine ce mă cuprinsese, dar simţeai cum înfloreşte bobocul de orgoliu în tine , când te gândeai că tu erai cel ce a contribuit la ea.
Ai luat zgarda de pe holul înnecat în parfum , şi mi-ai zis că mergem la plimbare. M-am supus , ca întotdeauna, şi mi-am tras puloverasul alb peste umerii mei bronzaţi. Uşa s-a închis o dată cu sărutul din prag , si cu atingerea calda dintre picioarele mele. Ţi-am mulţumit din priviri.
Când ai blocat liftul la 3, ştiam ce va urma. Am tăcut din gură , lăsându-mă umplută iar , şi iar. Faţa ţi se şifona, respiraţia sacadată dezbrăcând de oxigen încăperea.Toate astea, în timp ce bietul câine zăcea în lesă prins de balustrada de la 7.
˝ Acum înţelegi de ce ţi-am zis să te îmbraci aşa?˝ ˝Îhî.˝
M-ai alergat în faţa bisericii , ai blestemat că nu suntem ţigani şi că e joi şi nu ne putem căsători, m-ai ridicat în braţe şi m-ai sărutat pe frunte , zicându-mi că semăn cu un înger.
˝ Dacă eu sunt un înger , tu eşti ceata de Heruvimi din care fac parte, şi fără de care m-aş rătăci în întuneric.˝Prompt şi frumos, exact cum îţi plăcea ţie să-ţi răspund.
Seara , când ne-am întors acasă mi-ai făcut spaghete cu brânză dulce şi ne-am băgat amândoi sub pătura, fumaţi şi îndragostiţi.